Strigătul inimii tale 2
Învățături din cartea profetului Amos
Dumnezeu nu caută o anumită linie genealogică intelectuală, roială, preoțească sau vreo altă calificare umană la cel care vorbește în Numele Lui. El caută oameni obișnuiți care sunt dispuși să fie radicali într-un mod extraordinar, nu pentru a ieși în evidență, ci pentru Numele Său.
Amos a fost un om obișnuit care s-a aflat într-o perioadă dificilă din istoria Israelului. Poate că Dumnezeu ar fi dorit să vorbească prin profeții „instruiți”, dar adevărul este că cei mai mulți dintre ei erau compromiși. Isus sugerează că, dacă oamenii nu se ridică să facă voia lui Dumnezeu, pietrele ar putea începe să strige în locul lor. Și astfel apare Amos.
Amos poate că era un om simplu în anumite privințe, dar „ADN-ul” său spiritual era departe de a fi banal. A avut curajul să iasă în față și să strige împotriva nedreptății, apatiei și destrămării credinței și loialității Israelului față de Dumnezeu. Există momente când oameni obișnuiți sunt chemați la misiuni extraordinare.
Tipul de „ADN” pe care Dumnezeu îl pune în profeții și predicatorii Săi este disponibilitatea de a spune lucrurilor pe nume, de a se opune în mod clar acelora care împiedică poporul lui Dumnezeu să umble în curăție prin legământul făcut cu El, și de a nu se teme să-și riște confortul sau chiar viața pentru a confrunta conducerea compromisă sau nedreptatea dintre oameni. Ei pot fi chemați să meargă acolo unde nimeni nu vrea să meargă și să spună ceea ce nimeni nu vrea să spună.
Acest lucru este evident în predicile și profețiile lui Amos. Deși condamnă națiunile care au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, nu cruță nici Israelul, nici Iuda. Poate acesta este momentul să descoperi acel strigăt adânc din inima ta și să-l aduci înaintea lui Dumnezeu pentru ca El să-l purifice și să-l alinieze cu ceea ce chiar El strigă acum.
Ce striga Amos? El striga împotriva degradării onestității și decenței morale, împotriva încercărilor de a reduce la tăcere vocea profetică și de a submina dedicarea sinceră față de Dumnezeu. Oamenii încercau să-i convingă pe cei cu jurăminte nazireice să bea vin și le spuneau profeților să nu mai profețească (Amos 2:11). Amos vorbește despre Betel și Ghilgal, ambele adăpostind „școli ale profeților” care o luaseră pe căi greșite.
Le spune că sunt familia aleasă de Dumnezeu, dar că nu umblă în armonie cu El. Le spune să nu fie „liniștiți în Sion”. Vede un fir cu plumb coborând din cer care dezvăluie cât de strâmbi au devenit. Toate aceste elemente de dedicare față de scopurile lui Dumnezeu, sfințenie, curăție, inimă întreagă și pasiune pentru dreptate—sunt parte din „ADN-ul” omului radical. Plânsul pentru ceea ce nu este drept, nu este curat, nu este în armonie cu inima lui Dumnezeu se ridică din locurile ascunse ale rugăciunii și se revarsă din inimă în stradă. Amos cheamă, cheamă, cheamă un popor să se întoarcă la Dumnezeul lor.
Simți ceva din toate acestea? Îți bate inima mai repede citind? Îți sunt ochii o fântână de lacrimi?
Să nu ți se pară ciudat… este Duhul lui Dumnezeu care strigă pe pământ, așteptând să audă strigătele inimii celor obișnuiți și radicali, ecoul dorințelor Lui. Așa lucrează Dumnezeu.
Amos spune: „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina slujitorilor Săi, prorocii (Amos 3:7).” Dumnezeu caută parteneri pentru a împlini pe deplin scopurile Sale. De aceea, aproape întotdeauna există o mărturie profetică, undeva, cumva. Torța mărturiei slavei lui Dumnezeu și a planului Său de mântuire trece prin istorie și nu se pierde niciodată. Gândește-te cine ți-a vorbit despre Isus, apoi gândește-te cine i-a vorbit acelei persoane și cine i-a vorbit celei de dinainte și vei fi copleșit de harul uimitor prin care scopurile, planul și mesajul lui Dumnezeu sunt transmise prin istorie de oameni obișnuiți ca mine și ca tine. Toți putem fi radicali obișnuiți. De fapt, toți ar trebui să fim radicali obișnuiți!
Trebuie să strigăm împotriva a tot ce stă împotriva venirii depline a Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Trebuie să strigăm pentru un cutremur care să ne trezească din apatia noastră. Strigătele noastre vor fi auzite și întâmpinate din cer, căci „vin zilele, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător și cel ce calcă strugurii pe cel ce aruncă sămânța (Amos9:13).” Strigăm pentru că nu putem face altfel. Tânjim după ziua întoarcerii Lui, când „cunoștința Domnului va acoperi pământul cum acoperă apele fundul mării (Habacuc 2:14).”
Aceasta nu este vremea unui singur profet, ci a unei comunități de bărbați și femei obișnuiți care vor sta și vor vorbi pentru scopurile lui Dumnezeu în generația lor și care nu-și vor iubi viața nici măcar până la moarte. Ei vor urma pe Mielul oriunde i-ar duce, spunând ce le spune El să spună, mergând unde îi trimite El.
Vei fi unul dintre ei?
- Much Love
🔥🔥