Scrisoarea deschisă a lui Corrie Ten Boom scrisă în 1974

O altă realitate a lumii în care trăim

Ieri seară am început un studiu pe vremurile din urmă, vorbind despre patru motive pentru care nu cred că răpirea Bisericii va fi înainte de necazul cel mare. Trăim vremuri în care ceea ce spun Scripturile este secundar în fața influenței lumii vestice și a predicatorilor faimoși care propovăduiesc harul ieftin, iertarea fără pocăință, teologia prosperității, o evanghelie romanticizată, glorie fără suferință… În explicarea unuia dintre motive am folosit un citat dintr-o scrisoare deschisă scrisă de Corrie Ten Boom în anul 1974. Această femeie care a supraviețuit holocaustului și care a trăit atrocități inimaginabile cred că și-a câștigat dreptul de a vorbi despre starea lucrurilor în lumea în care trăim. Vă încurajez să citiți scrisoarea aceasta deoarece se adresează unei generații îmbătate de spiritul acestei lumi.

“Lumea este grav bolnavă. Ea moare. Marele Medic a semnat deja certificatul de deces. Cu toate acestea, există încă o mare lucrare pentru creștini care este de făcut. Ei trebuie să fie izvoare de apă vie, canale ale milei pentru cei care încă sunt în lumea de afară. Este posibil ca aceștia să facă acest lucru deoarece sunt biruitori.

Creștinii sunt ambasadori ai lui Hristos. Ei sunt reprezentanți ai Cerului pentru această lume muribundă. Și datorită prezenței lor aici, lucrurile se vor schimba.

Sora mea, Betsy, și cu mine am fost în lagărul de concentrare nazist de la Ravensbrück pentru că am comis crima de a iubi evreii. Șapte sute dintre noi, din Olanda, Franța, Rusia, Polonia și Belgia, am fost înghesuiți într-o cameră construită pentru două sute de persoane. Din câte știam, Betsy și cu mine eram singurii doi reprezentanți ai Cerului în acea încăpere.

Poate că am fost singurii reprezentanți ai Domnului în acel loc al urii, dar datorită prezenței noastre acolo, lucrurile s-au schimbat. Isus a spus: „În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Și noi trebuie să fim biruitori, aducând lumina lui Isus într-o lume plină de întuneric și de ură.

Uneori mă tem când citesc Biblia și văd în lume toate necazurile și persecuțiile despre care vorbește Scriptura, împlinindu-se. Dar acum pot să vă spun, dacă și voi sunteți speriați, că am citit ultimele pagini ale Bibliei. Acum pot să strig: „Aleluia! Aleluia!”, pentru că am găsit unde este scris că Isus a spus: „Cel ce biruiește va moșteni toate lucrurile: și Eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi fiul Meu.” Acesta este viitorul și speranța acestei lumi. Nu că lumea va supraviețui, ci că noi vom fi biruitori în mijlocul unei lumi care moare.

Betsy și cu mine, în lagărul de concentrare, ne-am rugat ca Dumnezeu să o vindece pe Betsy, care era atât de slabă și bolnavă. „Da, Domnul mă va vindeca”, a spus Betsy cu încredere. A murit a doua zi și nu am putut înțelege de ce. I-au așezat trupul ei slab pe podeaua de beton, alături de toate celelalte cadavre ale femeilor care muriseră în acea zi.

Mi-a fost greu să înțeleg și să cred că Dumnezeu avea un scop în toate acestea. Și totuși, datorită morții lui Betsy, astăzi călătoresc prin întreaga lume spunându-le oamenilor despre Isus.

Sunt unii printre noi care învață că nu va fi niciun necaz, că creștinii vor putea scăpa de toate aceste persecuții. Aceștia sunt învățătorii mincinoși despre care Isus ne-a avertizat că vor apărea în vremurile din urmă. Majoritatea dintre ei știu puțin despre ce se întâmplă deja în întreaga lume.

Am fost în țări unde sfinții suferă deja o persecuție teribilă. În China, creștinilor li s-a spus: „Nu vă faceți griji, înainte să vină necazul, veți fi răpiți.” Apoi a venit o persecuție îngrozitoare. Milioane de creștini au fost torturați până la moarte. Mai târziu, am auzit un episcop din China spunând cu tristețe: „Am falimentat. Ar fi trebuit să îi pregătim pe oameni pentru persecuție, în loc să le dăm speranța falsă că Isus va veni înaintea acestor lucruri. Spuneți-le oamenilor cum să fie puternici în vremuri de persecuție, cum să stea tari și să nu cadă.”

Simt că am o însărcinare divină să merg și să le spun oamenilor din întreaga lume că este posibil să fim tari în Domnul Isus Hristos. Ne aflăm în perioada de pregătire pentru necazul cel mare, dar mai mult de 60% din Trupul lui Hristos din întreaga lume a intrat deja în necaz. Nu există nicio cale de scăpare. Urmăm și noi.

Pentru că am trecut deja prin închisoare de dragul lui Isus și pentru că l-am întâlnit pe acel episcop din China, acum, de fiecare dată când citesc un verset încurajator din Biblie, mă gândesc: „Hei, pot folosi asta în vremea necazului.” Apoi îl scriu și îl învăț pe de rost.

Când eram în lagărul de concentrare, un loc unde doar 20% dintre femei au ieșit vii, încercam să ne încurajăm una pe alta spunând: „Nimic nu poate fi mai rău decât astăzi.” Dar a doua zi era și mai cumplită. În acea perioadă, un verset pe care l-am memorat mi-a dat mare speranță și bucurie: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu se odihnește peste voi.” (1Petru 3:14) Și am început să spun: „Aleluia! Pentru că sufăr, Isus este proslăvit!”

În America, bisericile cântă: „Lasă-ne, Doamne, să scăpăm de necaz.” Dar în China și Africa, necazul a venit deja. Doar în ultimul an, peste 200.000 de creștini au fost martirizați în Africa. Astfel de lucruri nu apar în ziare, pentru că strică relațiile politice. Dar eu știu. Am fost acolo. Trebuie să ne gândim la asta când ne așezăm în casele noastre confortabile, cu hainele noastre frumoase, la mesele noastre bogate.

Acum câțiva ani, eram într-o țară din Africa unde un nou guvern ajunsese la putere. În prima noapte, creștinii au fost chemați la secția de poliție să se înregistreze. Când au ajuns, au fost arestați și în aceeași noapte au fost executați. A doua zi s-a întâmplat la fel. A treia zi, la fel.

A patra zi, trebuia să vorbesc într-o mică biserică. Oamenii au venit, dar erau plini de teamă. Se uitau unii la alții, întrebându-se: „Oare cel de lângă mine va fi următorul omorât? Eu voi fi următorul?”

Le-am spus o poveste din copilăria mea:

„Când eram mică, i-am spus tatălui meu: ‘Tată, mi-e teamă că nu voi fi niciodată suficient de puternică să fiu martiră pentru Isus Hristos.’ ‘Spune-mi,’ a zis tata, ‘când mergem cu trenul spre Amsterdam, eu când îți dau banii pentru bilet? Cu trei săptămâni înainte?’ ‘Nu, tati, îmi dai banii chiar înainte să mă urc în tren.’ ‘Așa este,’ a spus tata, ‘și la fel este și cu puterea lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc știe când vei avea nevoie de putere pentru a fi martir pentru Isus. El îți va da tot ce ai nevoie , exact la timp.’”

Prietenii mei africani dădeau din cap și zâmbeau. Dintr-o dată, o mare bucurie a coborât peste acea biserică și oamenii au început să cânte: „În dulcele viitor, ne vom întâlni pe țărmul cel minunat.” Mai târziu în acea săptămână, jumătate din congregația acelei biserici a fost executată. Am auzit mai târziu că și cealaltă jumătate a fost ucisă câteva luni mai târziu.

Dar trebuie să vă spun ceva. Am fost atât de fericită că Domnul m-a folosit pentru a încuraja acești oameni, pentru că, spre deosebire de mulți dintre liderii lor, eu aveam Cuvântul lui Dumnezeu. Am studiat Biblia și am descoperit că Isus a spus nu doar că a biruit lumea, ci și că tuturor celor care rămân credincioși până la sfârșit, le va da cununa vieții.

Cum ne putem pregăti pentru persecuție?

Mai întâi, trebuie să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, să-l digerăm, să-l facem parte din ființa noastră. Asta înseamnă un studiu biblic disciplinat în fiecare zi, în care nu doar să memorăm pasaje lungi din Scriptură, ci și să aplicăm principiile în viața noastră.

Apoi, trebuie să dezvoltăm o relație personală cu Isus Hristos. Nu doar cu Isus din trecut, Isus din istorie, ci cu Isus cel viu, cel care schimbă vieți și care stă acum la dreapta lui Dumnezeu.

Trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt. Aceasta nu este o poruncă opțională a Bibliei, ci este absolut necesară. Ucenicii nu ar fi putut rezista persecuției iudeilor și romanilor dacă nu ar fi așteptat Rusaliile. Fiecare dintre noi are nevoie de umplere cu Duhul Sfânt. Nu vom putea rămâne tari în necaz fără această umplere.

În persecuția care vine, trebuie să fim pregătiți să ne ajutăm și să ne încurajăm unii pe alții. Dar nu trebuie să așteptăm să vină necazul pentru a începe să practicăm acest lucru. Roada Duhului trebuie să fie forța dominantă în viața fiecărui creștin.

Mulți se tem de necazul care vine și vor să scape. Și eu sunt puțin speriată când mă gândesc că, după toți cei 80 de ani ai mei, inclusiv groaznicul lagăr de concentrare nazist, s-ar putea să trebuiască să trec și eu prin necaz. Dar apoi citesc Biblia și sunt bucuroasă.

„Când sunt slab, atunci sunt tare,” spune Biblia. Betsy și cu mine am fost prizonieri pentru Domnul; eram atât de slabe, dar am primit putere pentru că Duhul Sfânt era peste noi. Acea întărire puternică, interioară, a Duhului Sfânt ne-a ajutat să rezistăm.

Nu, nu vei fi tare prin tine însuți când va veni necazul. Dar vei fi tare prin puterea Celui care nu te va părăsi niciodată. De 76 de ani Îl cunosc pe Domnul Isus și niciodată nu m-a lăsat, nici nu m-a dezamăgit.

Chiar dacă voi fi ucisă, tot mă voi încrede în El, pentru că știu că tuturor celor care biruiesc, El le va da cununa vieții.

Aleluia!”

— Corrie ten Boom, 1974