Războaiele și sfinții

Ce să faci când nu știi cum să faci

De ceva vreme războiul face ravagii în jurul nostru.În funcție de felul și locul în care trăiești, fie te afli chiar în mijlocul lui, fie ești cel puțin expus la relatările despre el. Avem din ce în ce mai puțin capacitatea de a ne feri de ceea ce se întâmplă în lume sau de a ne preface că nu știm ce se petrece. Cel mai ușor este să ne simțim copleșiți și să ne deconectăm complet și cam cu toții facem asta uneori.

A doua opțiune cea mai ușoară este să-i criticăm pe ceilalți pentru felul în care reacționează. Întotdeauna va fi mai simplu să arătăm cu degetul spre alții pentru greșelile lor decât să facem noi lucrurile mai bine.

Cea mai dificilă opțiune este să găsim o modalitate eficientă de a ne implica în conflict într-un mod benefic. Nu doar prin postări pe rețelele sociale sau prin declarații verbale pe care nu le trăim în realitate, ci prin răspunsuri active care aduc o schimbare reală. Probabil că majoritatea dintre noi ne situăm undeva între aceste două extreme. Ne pasă, vrem să facem ceva, dar nu știm cum.

Dacă ai încercat cu adevărat să te implici în marile conflicte ale lumii, cum ar fi un război, sărăcie, violență, corupție, sclavie etc., probabil ai descoperit că aceste probleme funcționează în cicluri încă de la căderea omului, și aceste cicluri nu sunt ușor de rupt. Sunt probleme complexe, care își au rădăcina în păcatul din inimile oamenilor.

Ce putem face într-o lume plină de conflicte atunci când soluțiile nu sunt simple? Cum ar trebui să răspundă biserica atunci când suntem constant bombardați de nevoile din jurul nostru?

Vreau să sugerez că Cuvântul lui Dumnezeu și exemplul vieții lui Isus oferă mult mai multe instrucțiuni practice decât realizăm iar pe baza acestora ar trebui să acționăm. E ușor să privim Scriptura ca pe un set de idei duhovnicești, pe care le aplicăm deseori doar la nivel emoțional și apoi ne întrebăm de ce ne simțim pierduți atunci când vine vorba de a ști „ce să facem”.

În realitate, Biblia este plină de instrucțiuni practice, atât de multe încât ne-ar lua o zi întreagă doar să le ascultăm:

• Duceți-vă și faceți ucenici, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Matei 28:19-20

• Hrăniți pe cei flămânzi, îmbrăcați pe cei goi, primiți pe străini, vizitați pe cei bolnavi și pe cei din închisori. Matei 25:35-36

• Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu este aceasta: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume. Iacov 1:27

• Învățați să faceți bine; căutați dreptatea, îndreptați-l pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă. Isaia 1:17

• Așa zice Domnul: Faceți dreptate și judecată, scăpați pe cel jefuit din mâna asupritorului; să nu asupriți pe străin, pe orfan și pe văduvă și să nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta. Ieremia 22:3

• Să învețe și ai noștri să fie cei dintâi în fapte bune, ca să împlinească nevoile urgente și să nu fie fără roadă. Tit 3:14

• Scăpați pe cei târâți la moarte, opriți pe cei ce sunt aproape să fie junghiați. Proverbe 24:11

• Dacă îți vei da pâinea celui flămând și vei sătura sufletul întristat, atunci lumina ta va răsări în întuneric și întunecimea ta va fi ca ziua în amiaza mare. Isaia 58:10

Pare că avem destule „teme de făcut.” Aceste porunci sunt răspunsuri lui Dumnezeu la problemele unei lumi frânte și în suferință. Aceste acțiuni sunt un balsam vindecător pentru sufletele care nu au cunoscut atingerea Mântuitorului.

Ne-am risipit libertatea dacă am ajuns să credem că avem „dreptul” să răspundem la conflicte oricum vrem. Dacă asta înseamnă libertatea noastră, ar trebui să ne fie rușine de ea. Prințul Păcii nu le-a dat niciodată creștinilor „dreptul” de a acționa precum lumea. În natura noastră firească, răspundem la ofensă cu ofensă, la violență cu violență, la rău cu rău, la moarte cu moarte. Dar asta este o nebunie și chiar nu putem să facem același lucru iar și iar ca mai apoi să ne așteptăm la rezultate diferite.

Însă Isus din Nazaret a răspuns urii cu dragoste, păcatului cu har, focului cu apă în loc să adauge mai multe flăcări.

Dacă suntem călăuziți de Duhul Sfânt, vom acționa la fel. Avem acces la Dumnezeu, care oferă soluții creative la problemele complexe. Acesta este Dumnezeul care a trimis un copilaș într-un staul ca să fie Rege, un Rege ca să fie răstignit de propria Sa creație, și această creație să primească viață prin moartea Sa.

Unul dintre cele mai puternice și eficiente moduri de a aborda conflictul este să ne amintim că nu suntem din această lume și că avem datoria să răspundem într-un alt spirit decât spiritul acestei lumi:

• Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc; dați de mâncare și apă dușmanilor voștri.

Nu există nimic mai dezarmant decât să fii atacat iar tu să răspunzi cu o masă caldă. Nimic mai umilitor decât să-ți fie întâmpinată ura cu dragoste și har.

Cine este dușmanul tău? Îl poți iubi într-un mod activ?

Pe cine privești cu ochi critici pentru felul în care trăiește? Viața ta îi arată o cale mai bună?

Iată frumusețea versetului din Romani 12:20, care citează Proverbe 25:21-22:

După ce ni se spune să ne iubim dușmanii, aflăm că astfel „vom grămădi cărbuni aprinși pe capul lor.”

Acest lucru nu însemnă că îi ardem cu foc, în mod literal. În Scriptură, cărbunii aprinși simbolizează atât mânia, cât și curățirea. Focul poate arde, dar poate și curăța. Dumnezeu este Cel care judecă drept, nu noi. Rolul nostru este să arătăm dragostea radicală a lui Hristos, iar judecata să o lăsăm în mâinile Domnului.

Pasivitatea poate părea că este „pace,” dar este doar o contribuție la problemă. Lumea ar trebui să ne recunoască drept copiii lui Dumnezeu după felul în care facem pace. Când ne asemănăm cu El, devenim apă rece într-o lume în flăcări.

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” Matei 5:9

- Much Love