Puterea în slăbiciune

Circumcizia, țepușul în carne și cununa de spini

După ce Dumnezeu a secat râul Iordan pentru ca Iosua și israeliții să-l traverseze pe uscat, armatele inamice au auzit aceste lucruri și au tremurat de frică înaintea lor. Și-au pierdut curajul de a lupta împotriva lor, iar israeliții au continuat să înainteze. Totuși, ceva i-a oprit imediat după ce începuseră să prindă avânt. Sau mai bine spus, Cineva i-a oprit, același Dumnezeu care tocmai le deschisese calea înainte.

“În acel timp, Domnul i-a spus lui Iosua: «Fă-ți cuțite de cremene și circumcide din nou pe fiii lui Israel.» Așa că Iosua și-a făcut cuțite de cremene și i-a circumcis pe fiii lui Israel la Ghibeat Haaralot.” Iosua 5:2-3

Pentru israeliți, acest lucru trebuie să fi fost confuz, deoarece o astfel de poruncă venea într-un moment care probabil părea cel mai nepotrivit posibil. Deoarece israeliții călătoriseră prin pustie timp de patruzeci de ani, o nouă generație se născuse acolo, în pustie și niciunul dintre acești bărbați nu fusese circumcis. Iosua înțelegea probabil că acest lucru trebuia făcut, dar momentul ales părea total nepotrivit.

Dumnezeu tocmai făcuse un miracol extraordinar, în special pentru a le arăta că El era cu ei. Dumnezeu știa că îi așteptau câteva armate gata să îi atace, știa că aveau nevoie de ajutor și de intervenția Sa. Și totuși, chiar în acest moment critic, Dumnezeu îi poruncește lui Iosua să-și pună oștile într-o stare de vulnerabilitate în fața inamicului. Tăierea împrejur a celei mai sensibile părți a trupului acestor bărbați (și asta cu cuțite de cremene făcute manual) i-ar fi făcut inapți de luptă exact în momentul în care aveau cea mai mare nevoie de putere pentru a lupta. Îmi pot imagina cum bărbații stăteau gândindu-se: „Nu putea acest lucru să mai aștepte până ajungeam acasă în Țara Promisă?” Nu știu cum este să ai armate pregătite de luptă pe urmele tale, dar știu că ar fi ultimul loc în care aș vrea să fiu în astfel de circumstanțe, să fiu vulnerabil și lipsit de putere fizică.

Pentru că Dumnezeu a fost Cel care a poruncit acest lucru, Iosua a avut încredere în a umbla într-o credință îndrăzneață și o ascultare deplină de Acesta. Probabil acest lucru a avut legătură cu faptul că instrucțiunea înfricoșătoare și stranie a venit imediat după un miracol uimitor, pe care Dumnezeu îl făcuse pentru a-i asigura de prezența Sa. Acum era rândul lor să răspundă bunătății Lui și să aibă încredere în ceea ce le spusese. Ascultarea de această poruncă riscantă le oferea ocazia de a-L adora pe Dumnezeu pentru ceea ce El le demonstrase că este. Dumnezeu le spusese: „Intrați în Iordan, deoarece va seca după ce vă puneți picioarele acolo, și Eu voi face o cale pentru voi, ca să dovedesc tuturor că Dumnezeul cel Viu este printre voi.” Iosua 3:8-10

Acum poporul putea răspunde: „Te-am văzut lucrând în mijlocul nostru și ești vrednic de încredere.”

Israeliții au tăbărât la Ghilgal și au așteptat acolo până când trupurile lor s-au vindecat, fiind astfel forțați să stea liniștiți și să se încreadă în Dumnezeu. Ultima dată când Dumnezeu a despicat o apă pentru a le face loc de trecere, El le-a spus clar: „Domnul Se va lupta pentru voi; voi stați liniștiți.” Exod 14:14

El îi protejase și îi eliberase de armatele egiptene și mai înainte, și avea s-o facă din nou. Dar ei nu ar fi avut ocazia să experimenteze această manifestare a puterii Sale dacă nu ar fi fost complet dependenți de El.

Trebuie să luăm aminte la cuvintele pe care Dumnezeu ni le vorbește în momentele de criză. În acele clipe când suntem în mare strâmtorare, când încă nu vedem calea de ieșire, totuși, Dumnezeu vrea să ne învețe ceva în acele circumstanțe, înainte de a ne izbăvi.

După ce armata s-a vindecat, Dumnezeu le-a vorbit din nou: „Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului.” Iosua 5:9

Iar locul unde au ascultat și au așteptat cu încredere izbăvirea pe care le-a dat-o Dumnezeu, a fost însemnat ca și loc de aducere aminte.

Este mai ușor să citim despre astfel de lucruri când ele îi vizează sau li se întâmplă altora, chiar cu mii de ani în urmă, dar ce facem când circumstanțele din viața noastră ne fac slabi, neputincioși și total dependenți de Dumnezeu? Nu cred că există un exemplu sau vreo astfel de experiență care să fie plăcută și de dorit. Cu toții vrem să vedem cum Dumnezeu lucrează, dar nimeni nu vrea să fie pus într-o situație în care doar un miracol te mai poate scăpa. Mai mult, ce facem când chiar Dumnezeu este Cel care ne face vulnerabili și dependenți de El? Mai credem în bunătatea Lui atunci?

Pavel descrie „țepușul din carne” pe care Dumnezeu a îngăduit să îl poarte sau să rămână în el, în ciuda rugăciunilor sale de izbăvire, ca pe ceva ce Dumnezeu l-a lăsat în mod intenționat. El s-a supus acestei slăbiciuni, recunoscând că îl smerea, până în punctul în care a putut spune că se bucura de această slăbiciune (2 Corinteni 12:9-10). Pentru a putea vedea puterea lui Dumnezeu desăvârșindu-se în slăbiciunea noastră, trebuie mai întâi să acceptăm acea slăbiciune. Isus S-a smerit când a purtat o coroană de spini pe cap, pusă în semn de batjocură , când a simțit țepușii care I-au străpuns carnea provocându-i durere. El S-a supus procesului de a fi zdobit pentru fărădelege și tocmai acest lucru L-a făcut să devină Rege al Regilor fiind înălțat de Dumnezeu mai presus de orice nume. Dumnezeu a avut întotdeauna obiceiul de a Se descoperi și de a-i înălța pe cei smeriți.

Momentul în care ne predăm în fața „țepușilor” care ne sunt înfipți în carne este momentul în care trecem pragul procesului prin care Dumnezeu ni Se descoperă la un alt nivel. Este spre binele nostru să găsim acele domenii în care ne împotrivim in fața smereniei, acele locuri în care facem tot ce putem pentru a ne crea sau menține propria „putere” deoarece tocmai în aceste zone Dumnezeu vrea să Își manifeste gloria în viețile noastre.

Dacă te-ai afla în fața unei bătălii pe viață și pe moarte care ar necesita o putere incredibilă și te-ai ruga pentru ajutor, iar soluția lui Dumnezeu ar presupune să te faci slab, ai spune „da”soluției lui Dumnezeu? Le-ai povesti mai apoi copiilor tăi nu doar despre realizările tale, ci și despre momentele în care ai fost cel mai slab, pentru ca ei să vadă cum Dumnezeu a intervinit în favoarea ta?

Este atât de ușor să simțim durerea slăbiciunilor noastre și să Îi punem imediat întrebarea: „Doamne, de ce mă zdrobești?” Dar dacă am pune această întrebare fără a fi retorici și am aștepta cu adevărat ca Dumnezeu să răspundă, s-ar putea ca răspunsul Lui să fie de o frumusețe dureroasă. Iată ce le-a spus evreilor în contextul acestor lucruri:

“În viitor, când urmașii voștri îi vor întreba pe părinții lor: ‘Ce înseamnă aceste pietre?’, să le spuneți: ‘Israel a trecut Iordanul pe uscat.’ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat Iordanul înaintea voastră până când ați trecut. Domnul, Dumnezeul vostru, a făcut cu Iordanul ce făcuse și cu Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până când am trecut. A făcut aceasta pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și ca voi să vă temeți întotdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.” Iosua 4:21-24

- Much Love

Reminder: nu uita că in seara aceasta va apărea primul newsletter pe vremurile din urmă iar oferta va fi valabilă doar până la apariția lui. La oricare dintre cele două te abonezi, o primești pe cealaltă gratuit. Blessings