Piedestalele umane și falimentele eroilor de azi

De la începuturile omenirii, am avut tendința de a ridica oamenii pe piedestale. Această temă este evidentă în Scripturi, în istorie și chiar în zilele noastre. Israelitii nu doreau să fie conduși de Dumnezeu sau de cei pe care El îi alegea, ei își doreau regi umani, la fel ca restul popoarelor lumii. Aceeași tendință se regăsește și în noi astăzi: căutăm lideri umani mai mult decât căutăm să-L urmăm pe Isus. Uneori, ne atașăm ușor de cineva care pare neprihănit sau talentat, dorind în mod natural un lider bun. Acea persoană poate trăi în ascultare de Dumnezeu și poate „reuși” pentru o vreme, astfel încât ajunge să fie idolatrizată de ceilalți, fiind ridicată pe un piedestal. Problema este că niciodată nu a fost intenționat ca acea persoană să fie pusă acolo.

Când acea persoană inevitabil eșuează sau cade în păcat, impactul poate fi zdrobitor. Este un lucru normal să fim dezamăgiți, dar trebuie să ne amintim că oamenii nu au fost niciodată meniți să devină idoli. Faima și admirația excesivă distrug oamenii lui Dumnezeu, pentru că nu au fost creați să poarte o asemenea povară. Definiția biblică a conducerii bisericești nu este înălțarea, ci smerenia. Piedestalele îi ruinează pe oameni, pentru că nu pot susține greutatea unei mantii care nu le aparține. Consecințele idolatriei sunt grave, atât pentru idol, cât și pentru cei care i-au idolatrizat.

Păcatul unui lider spiritual este, fără îndoială, responsabilitatea lui personală, iar biserica ar trebui să ofere dragoste dar și responsabilizare înspre pocăință. Totuși, cei care au ridicat acea persoană pe un piedestal au și ei o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Dacă am pus pe cineva atât de sus încât i-am pregătit căderea, trebuie să ne examinăm pe noi înșine.

Cum știi dacă ai idolatrizat pe cineva într-un mod nesănătos? Cerceteaza-ți inima prin răspunsurile tale:

• Dacă eșecurile lor te fac să-ți pui la îndoială credința în Dumnezeu

• Dacă ajungi să urăști biserica sau să te mânii pe Dumnezeu din cauza păcatului lor.

Dumnezeu ne avertizează clar că încrederea în oameni duce la ruină, dar încrederea în El ne oferă stabilitate și viață. Ni s-a poruncit: „Nu vă încredeți în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.” (Psalmul 146:3).

Biblia este plină de istorisiri despre eșecurile epice ale oamenilor pe drumul lor înspre Dumnezeu. Unii s-au pocăit, alții nu. Totuși, fiecare relatare subliniază că Yahweh poate folosi orice inimă predată Lui, indiferent de cât de încurcată este istoria acelei persoane.

Când citim Scriptura, tindem să spunem: „Vreau să fiu ca David! Ca Moise! Ca Pavel!” Dar acești oameni au fost și ucigași, adulteri, mincinoși sau hoți, oameni de care Dumnezeu a avut o milă profundă. Singurul Dumnezeu al cărui sânge este suficient pentru a acoperi păcatul le-a răscumpărat viețile din groapă și le-a folosit apoi pentru a face bine.

Dragostea și mila lui Dumnezeu pentru acești oameni sunt șocante. Dacă ar fi trăit astăzi și păcatele lor ar fi fost făcute publice, cei mai mulți dintre noi i-am fi considerat nedemni de a fi folosiți de Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu răstoarnă ideile noastre despre justiție și milă, vărsând sângele Său pentru oricine dorește să se pocăiască.

Nu ar trebui să ieșim din citirea acestor istorisiri impresionați de acești oameni, ci impresionați de Dumnezeu.

Atunci când liderii spirituali ai vremurilor noastre cad, întrebările sunt inevitabile:

• „A fost credința lor autentică?”

• „A fost totul o prefăcătorie?”

• „Mai există bărbați care își rămân fideli soțiilor? Oameni care nu abuzează de alții?”

Acestea sunt întrebări naturale, iar Duhul Sfânt este gata să le primească și să ne învețe. Nu te teme să înveți de la oameni păcătoși. Dacă am ști toate păcatele celor de la care am învățat, nu am mai asculta pe nimeni.

„Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)

Dumnezeu este singurul judecător drept, care cunoaște adâncurile inimilor noastre și El transformă răul în bine.

Dorința noastră profundă de a găsi un lider perfect este înrădăcinată în adevărul că există doar Unul singur de acest fel. Singurul erou perfect, care nu va cădea niciodată, este Isus Hristos. Indiferent de cât de mult ai beneficiat de pe urma unui lider spiritual care a căzut, adu-ți aminte acest adevăr, că nu a fost niciodată despre acea persoană. A fost despre lucrarea Duhului Sfânt în viața ta, o lucrare care continuă și astăzi. Dumnezeu nu este șocat. El nu a dat greș.

Privirea noastră trebuie să rămână pironită pe Isus, singurul care nu dezamăgește niciodată.

- Much Love