Pasiunea lui Dumnezeu pentru noi

Din cele mai întunecate locuri la cele mai profunde momente cu Preaiubitul inimii mele

În Ioan 13–17, asistăm la evenimentele din ultimele ore înainte de arestarea, procesul și execuția lui Isus. Domnul le spală picioarele ucenicilor Săi, îl trimite pe Iuda să facă ceea ce avusese deja în plan să facă, iar apoi începe să-i pregătească pe ucenicii rămași pentru momentul crucii și plecarea Sa. Acești tineri renunțaseră la tot pentru a-L urma pe Isus. Timp de peste trei ani au umblat cu El, au vorbit cu El și au fost complet dependenți de prezența Sa. Așadar, când Isus a anunțat că va pleca și că ei nu vor putea veni cu El, au fost șocați și îndurerați. Încă se așteptau ca Mesia lor să Se descopere ca un rege cuceritor, însă ideea că va suferi și va muri pe o cruce era confuză și ofensatoare pentru ei.

La un moment dat Petru I-a zis: „Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine” (Ioan 13:37). Petru a răspuns cu strigătul unui ucenic sincer deoarece cea mai mare dorință a lui era să fie cu Isus. Totuși, înțelegerea lui era greșită. El credea că singura cale de a ține pasul cu Isus era să își demonstreze dragostea, devotamentul și sacrificiul într-un mod unic.

Petru voia să se deosebească de toți ceilalți și să-și câștige locul alături de Isus. Deși Îl urmase pe Isus timp de trei ani, încă se încredea în propria sa râvnă și angajament față de Domnul. În Ioan 13, Isus i-a răspuns lui Petru cu blândețe, dar cu fermitate:

Isus i-a răspuns: „Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul până când nu Mă vei fi tăgăduit de trei ori.” Ioan 13:38

Cu alte cuvinte: „Îți iubesc cu adevărat inima, dar nu ești atât de devotat Mie pe cât crezi. Eu Îmi voi da viața pentru tine, dar tu Mă vei trăda într-un mod mai dureros decât oricine altcineva în cea mai importantă noapte din istoria omenirii. Te vei lepăda de trei ori.”

Imediat după aceasta, Isus și-a încurajat ucenicul plin de râvnă cu aceste cuvinte:

„Să nu vi se tulbure inima; aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri; dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.” Ioan 14:1–3

Trebuie să ajungem la un punct în umblarea noastră cu Dumnezeu în care să încetăm să trăim prin propria noastră putere și să începem să trăim din revărsarea pasiunii Sale față de noi. Cred că fiecare dintre noi trebuie să treacă prin această zdrobire, așa cum a făcut-o și Petru. Doar după ce, cele mai mari eforturi ale noastre de a ține pasul cu Dumnezeu eșuează lamentabil, suntem gata să primim revelația crucii.

Când Îl privim pe Isus atârnând pe un lemn, murind pentru noi, mândria noastră religioasă, autosuficiența și independența sunt expuse, iar noi ne confruntăm cu adevărul că nu putem face absolut nimic pentru a ne îmbunătăți statutul înaintea lui Dumnezeu. Frica profundă care l-a condus pe Petru era că nu va fi loc pentru el în casa Tatălui, decât dacă și-l va asigura singur.

Petru credea că trebuie să arate o devoțiune și o dedicare unică. Dar nu există supereroi în trupul lui Hristos. Suntem cu toții slabi, frânți și avem nevoie de un Mântuitor. Crucea este tărâmul în care toți suntem egali înaintea Lui. Când dăm greș, există un Mântuitor care este pe o cruce de lemn și care își dă viața pentru noi. Când nu suntem în stare să dăm nimic, El dă totul.

Mesajul lui Isus pentru Petru era unul de speranță: „Credeți în Dumnezeu și credeți și în Mine. Luați-vă privirea de la voi înșivă și priviți spre Mine, pentru că Eu vă voi duce prin aceasta.” Pentru a sublinia această realitate, Isus a afirmat că ne-ar fi spus dacă lucrurile ar fi stat altfel. „Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Dacă vi s-ar cere să demonstrați o devoțiune unică și un zel fără egal, v-aș anunța. Înțelegeți că toți dau greș în fața standardelor Mele, dar Eu mă duc să vă pregătesc un loc în casa Tatălui Meu și să fac pentru voi ceea ce voi nu puteți face singuri.” Creștinismul nu este un sport competitiv. Cei care se smeresc și Îi permit lui Isus să-i conducă și să îi poarte sunt cei care primesc Împărăția.

În ciuda avertismentului lui Isus, Petru a falimentat rău. Deși primise revelație directă de la Tatăl cu privire la identitatea lui Isus și fusese martor la gloria Fiului pe Muntele Schimbării la Față, s-a clătinat sub presiunea circumstanțelor, când a fost întrebat de o tânără în noaptea arestării lui Isus, despre relația dintre ei. În Evanghelia după Luca, se spune că după a treia lepădare, Domnul s-a întors și s-a uitat țintă la el (Luca 22:61).

Îți poți imagina cum a fost să audă cântatul cocoșului și apoi să vadă fața zdrobită și însângerată a lui Isus? Îți poți imagina cum au fost cele trei zile dintre răstignire și înviere pentru Petru? Credința lui în Isus și credința în el însuși a fost zdrobită. Mă îndoiesc că putea concepe vreo cale de a-și salva viața ca ucenic, așa că s-a întors la meseria lui de dinainte, ca un om frânt și slab. Și totuși, rugăciunea lui Isus l-a purtat prin acel episod întunecat:

„Simone, Simone! Iată, Satana v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; iar după ce te vei întoarce la Mine, întărește-ți frații.” Luca 22:31-32

Petru nu putea vedea acest lucru atunci, dar puterea acelei rugăciuni i-a pregătit inima pentru restaurare.

După înviere, Isus l-a căutat în mod intenționat pe Petru pentru a-i vorbi în mijlocul acelor locuri de deziluzie, durere și slăbiciune din interiorul său. În Ioan 21, vedem că, pentru fiecare lepădare a sa, Isus i-a confirmat dragostea Lui, sfărâmând puterea minciunilor și chinului vrăjmașului și însărcinându-l pe Petru să hrănească oile Sale. Cincizeci de zile mai târziu, același om care nu a putut înfrunta o tânără lângă un foc de tabără s-a ridicat și a predicat primul mesaj al Bisericii. Trei mii de oameni au fost mântuiți. Acesta este secretul menținerii focului pasiunii pentru Dumnezeu: Petru a primit revelația că are un loc în casa Tatălui, indiferent de slăbiciunile sale.

Și aceeași revelație mi-a transformat și mie viața. În timpul unuia dintre cele mai întunecate episoade din viața mea, am devenit Petru. Prin istorisirea angajamentului, eșecului și restaurării sale, Isus a abordat cele mai adânci locuri ale fricii, rușinii și vinovăției din inima mea. M-a întâlnit în acele locuri, m-a curățit și m-a adus în casa Tatălui. Timp de câțiva ani, am încercat să îmi consolidez neprihănirea proprie, dar Domnul voia să mă întâlnească în nimicnicia mea. În sfârșit, am venit față în față cu Cel care mă iubea, chiar și atunci când am eșuat și mă vedeam falimentar. Nu am nici un dubiu că această revelație mi-a transformat viața și mi-a consolidat încrederea în dragostea Lui Dumnezeu față de mine. Deși umblam cu Domnul, trăiam în curțile casei Tatălui. În acea zi (după o partidă de pescuit) am fost “transferat” în casa Tatălui, într-un loc nou de intimitate, odihnă și autoritate.

Această întâlnire mi-a schimbat modul în care Îl căutam pe Dumnezeu, a rupt puterea fricii din viața mea, m-a eliberat de un spirit de orfan și m-a introdus în realitatea faptului că sunt iubit și în mijlocul slăbiciunilor, o realitate în care continui să cresc și astăzi. Există mereu locuri mai adânci în inima omului care au nevoie să întâlnească puterea crucii și dragostea Tatălui. Totuși, această descoperire m-a pus pe un drum care m-a susținut mulți ani în slujire deoarece am realizat că Dumnezeu își găsește plăcerea în mine chiar și în mijlocul slăbiciunilor mele.

Mă rog pentru voi, ca fiecare să aveți această descoperire a inimii lui Dumnezeu și a pasiunii Lui pentru voi.

- Much Love