Orfanii din canale și dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu

Cea mai mare nevoie a acestei generații frânte

Ca tată, gândul la orfani îmi atinge inima de fiecare dată. Să îmi imaginez copii fără părinți este tulburător. Abandonați, respinși, neîngrijiți, fără tată, nevoiași, fără identitate, sunt câteva dintre cuvintele care îmi vin în minte când mă gândesc la orfani.

Într-o misiune în Cluj, am avut o întâlnire directă cu zeci de orfani care locuiau în canale. Într-o seară, am descoperit un grup de copii mici cu pungile în mână inhalând lipici în timp ce cântau “Dumnezeu e tăria mea”. Erau amețiți, pierduți în propriile lor suferințe. M-am întrebat cum reușeau să supraviețuiască zi de zi, cine avea grijă de bunăstarea lor, de sufletele lor? Căutând hrană și siguranță, acești copii trăiau într-o continuă luptă pentru supraviețuire. M-am gândit oare când a fost ultima oară când au fost îmbrățișați și iubiți în mod personal? Când a luat cineva timp să îi asculte, să îi încurajeze și să le celebreze creșterea? Este o experiență dureroasă pe care nu o voi uita niciodată.

Din punct de vedere spiritual, putem cădea și noi în capcana unui duh de orfan. Putem pierde conștientizarea iubirii personale a lui Dumnezeu pentru noi. Acest lucru se întâmplă atunci când încetăm să primim dragostea desăvârșită și nu mai permitem lui Dumnezeu să ne iubească în mod personal.

Cum se întâmplă acest lucru? Problemele vieții ne copleșesc, ne acaparează atenția. Pe măsură ce uităm valoarea noastră, vocea iubirii devine tot mai slabă, iar noi începem să căutăm confort și identitate în lucruri materiale. Urmărim plăceri și statut social pentru a ne umple golul interior, dar, în realitate, ne simțim și mai goi decât înainte. Vedem un exemplu în Apocalipsa 2:4, unde biserica din Efes părea că făcea totul bine în exterior, dar în interior părăsise „dragostea dintâi”.

Un duh de orfan înseamnă să trăim cu o identitate separată de iubirea desăvârșită a lui Isus.

Care sunt tendințele unui duh de orfan? Sentimentele de respingere, lipsa unor conexiuni intime profunde, absența relațiilor părintești, lipsa unui sentiment de apartenență, pierderea identității, un suflet rătăcitor? Cineva care merge din loc în loc pentru că nu știe care este locul său.

Duhul de orfan este paralizant. Respingerea ne poate face să ținem iubirea la distanță. Ne fabricăm bariere și ne convingem să nu facem anumite lucruri sau să nu ne asumăm riscuri, de teamă că vom eșua.

Ne putem pierde identitatea cu ușurință atunci când ne luăm ochii de la dragostea perfectă. Identitatea noastră este ruptă de iubirea lui Dumnezeu atunci când permitem trecutului să ne definească. Învățând cum suntem iubiți de Dumnezeu, putem redobândi speranța și integritatea sufletească.

Care sunt caracteristicile sănătoase ale unui copil care crește într-o familie iubitoare? Siguranță, acceptare, bucurie, încurajare, protecție, apartenență, încredere. Ca părinți, ne dorim ca ai noștri copii să experimenteze toate aceste lucruri. Cu atât mai mult, Dumnezeu dorește ca noi, copiii Lui, să le trăim în relația cu El!

Cum ne raportăm la relațiile cu cei din jur reflectă și felul în care ne raportăm la Tatăl nostru ceresc. Primind dragostea desăvârșită, sufletul nostru este transformat. Am fost creați să fim iubiți într-un mod desăvârșit. Nimic de pe acest pământ nu ne poate împlini așa cum o face dragostea Tatălui ceresc.

Dragostea perfectă ne slujește pe baza Celui care oferă, nu a celui care primește, acționează fără să aștepte un răspuns, ne vede prin prisma potențialului nostru, nu a eșecurilor noastre, este neîncetată și neclintită.

Ce face dragostea perfectă atunci când o primim personal?

Ea ne descoperă durerile ascunse ale inimii și ne restaurează sufletul. Misterul iubirii este că nu ne impune schimbarea, ci creează ceva complet nou în noi. Dragostea ne arată inima Tatălui ceresc și ne atrage către El. Această iubire alungă frica, nu gândește răul și nu ne lipsește de nici un bine, ea este o cascadă care revarsă belșug peste noi.

Dragostea Tatălui ne reînnoiește. Adesea, iubim pe baza răspunsului primit sau a interesului personal. Dar Isus este dragoste și ne slujește chiar înainte să ne dăm seama că avem nevoie de El.

Această dragoste ne ajută să primim iubirea perfectă în loc să încercăm să fim perfecți, ne învață să ne prețuim prin prisma iubirii divine, deși suntem nevrednici, ne ajută să ne iubim pe noi înșine așa cum ne iubește Isus, și face ca această dragoste să se reverse și asupra altora, fără rețineri.

Adesea, tendința noastră este să încercăm să facem eforturi ca să merităm iubirea. Vrem să oferim un motiv pentru care cineva să ne iubească, bazându-ne pe ceea ce putem produce. Aceasta este calea perfecționismului. Dar este o cale obositoare.

În umblarea noastră spirituală, trebuie să ne dezvățăm de anumite lucruri pentru a învăța inima lui Dumnezeu. Trebuie să trecem de la încercarea de a fi perfecți la primirea a ceea ce este perfect.

Poate am crescut într-o familie destrămată, poate am fost marcați de divorț, poate iubirea părinților a lipsit. Aceste lucruri pot afecta unitatea familiei și pot semăna semințele unui duh de orfan. Dar soluția nu este să producem noi înșine ce este mai bun, ci să primim ce este mai bun de la Dumnezeu.

Suntem acceptați de Dumnezeu încă dinainte să facem ceva. Un duh de orfan spune: „Trebuie să fac ceva pentru a fi acceptat.” Un duh restaurat prin dragoste spune: „Sunt deja acceptat în Hristos, de aceea mă odihnesc în El.”

Această generație este foarte distrasă, agitată, violentă deoarece este o generație „fără tată”. Statisticile arată că majoritatea bărbaților din închisori nu au avut o relație cu tatăl lor. Multe persoane nu au primit afecțiunea paternă necesară, iar acest lucru afectează profund relațiile lor viitoare.

Dacă am înțelege cât de mult ne iubește Isus, viața noastră ar fi transformată radical. Suntem adoptați în familia lui Dumnezeu. Avem un trecut, o moștenire și un viitor. Apropie-te de Tatăl ceresc și primește de la El ceea ce este perfect, în loc să încerci să îți câștigi propria valoare.

Nu mai suntem orfani, ci suntem îmbrăcați în dragoste, curățiți și sfințiți prin Cuvântul Său, prețuiți și iubiți ca niște copii preaiubiți.

Și voi n’ați primit un duh de orfan, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“ Romani 8:15

Și pentru că sînteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“ Galateni 4:6

- Much Love