O piatră grea II
Necazul lui Iacov și temeliile neamurilor
Săptămâna trecută am făcut aluzie la o ostilitate viitoare care îi așteaptă pe oamenii lui Dumnezeu. Va veni un timp de necaz pentru Iacov, un necaz pe care Dumnezeu Însuși îl va îngădui. Și acest necaz are un scop precis: mântuirea întregului Israel.
„Căci iată, vin zile,” zice Domnul, „când voi aduce înapoi din robie pe poporul Meu, Israel și Iuda, zice Domnul, și-i voi aduce înapoi în țara pe care am dat-o părinților lor, și o vor stăpâni.”
Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul despre Israel și Iuda: „Așa vorbește Domnul: Am auzit un strigăt de spaimă, de groază, și fără pace. Întrebați și vedeți: poate un bărbat să nască? Atunci de ce văd fiecare bărbat cu mâinile pe pântece, ca o femeie care naște? De ce s-au făcut toate fețele palide? Vai! Ziua aceea este atât de mare, încât niciuna nu este ca ea; este un timp de necaz pentru Iacov, dar el va fi mântuit din el… Căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul; voi nimici pe deplin toate neamurile printre care te-am împrăștiat, dar pe tine nu te voi nimici pe deplin. Te voi pedepsi cu dreptate, dar nu te voi lăsa nepedepsit.” Ieremia 30:3-7, 11
De-a lungul istoriei iudaice, Domnul a folosit răutatea altor neamuri ca unealtă de mustrare pentru poporul Său iubit, Israel. Și de fiecare dată, a făcut-o pentru a-i întoarce la El. Mustrarea lui Dumnezeu pentru Israel a avut întotdeauna, și va avea întotdeauna, scopul de a-Și apăra Numele și de a-Și recâștiga fiul rătăcit. Necazul care urmează nu face excepție.
„De aceea, spune casei lui Israel: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casă a lui Israel, ci din pricina Numelui Meu cel sfânt, pe care l-ați pângărit printre neamurile în care ați ajuns. Voi sfinți Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi sub ochii lor.
Vă voi scoate dintre neamuri, vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră. Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăța de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune un duh nou în voi; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în rânduielile Mele, să păziți și să împliniți legile Mele. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru.” Ezechiel 36:22-28
Această profeție începe cu mustrarea și disciplinarea lui Israel, dar se încheie cu mântuirea lor și cu promisiunea Noului Legământ.
Am menționat că, în special, creștinii ar trebui să fie pregătiți pentru consecințele poziționării de partea Israelului sau împotriva lui. De ce spun asta?
Pentru că identitatea Bisericii este legată de istoria poporului evreu. Și la fel este și viitorul nostru. Temeliile casei lui Dumnezeu sunt profund evreiești. Promisiunile legământului făcute patriarhilor și profeților evrei, mediate de Mesia cel evreu și proclamate de apostolii evrei constituie fundamentul pe care este zidită Biserica Noului Testament.
“Căci mântuirea vine de la iudei.” Ioan 4:22
Evreilor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. Romani 3:2
Ei sunt israeliți, și lor le aparține înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea și făgăduințele. Lor le aparțin patriarhii, și din ei, după trup, a venit Hristos, care este Dumnezeu. Romani 9:4-5
Aduceți-vă aminte că voi [neamurile] erați pe atunci fără Hristos [Mesia cel evreu], înstrăinați de cetățenia lui Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Efeseni 2:11-12
O concepție greșită des întâlnită în privința Israelului este că Vechiul Legământ se găsește în Vechiul Testament și este destinat evreilor, iar Noul Legământ se află în Noul Testament și este destinat neamurilor. Însă aceasta nu este învățătura Scripturii.
Noul Legământ a fost promis în Vechiul Testament poporului evreu:
„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia un legământ nou cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda; nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, deși Eu eram soțul lor, zice Domnul.
Ci acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor și o voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Și nu va mai învăța fiecare pe aproapele său sau fiecare pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște-L pe Domnul!’, căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul. Căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” Ieremia 31:31-34
Așadar, când Isus a celebrat ultima masă de Paște cu ucenicii Săi în noaptea în care a fost trădat, a luat un pahar și a spus că Noul Legământ va fi inaugurat prin vărsarea sângelui Său:
„Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” Luca 22:20
Toți cei prezenți la acea masă de Paște au înțeles că Isus vorbea despre Noul Legământ profețit de Ieremia, Ezechiel și Isaia – un legământ făcut cu poporul evreu. Desigur, nu este destinat doar poporului evreu, deoarece Dumnezeu i-a promis lui Avraam că, prin sămânța lui, toate națiunile vor fi binecuvântate. Geneza 12:1-3
Pavel ne explică această taină: faptul că neamurile sunt incluse în legămintele evreiești:
„Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară erați departe ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.” Efeseni 2:13
Astfel, „neamurile sunt împreună moștenitoare, alcătuiesc același trup și au parte împreună de făgăduința în Hristos Isus, prin Evanghelie.” Efeseni 3:4-6
Așadar, „nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți, ci sunteți cetățeni împreună cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El, toată clădirea, bine închegată, crește ca un Templu sfânt în Domnul. În El sunteți zidiți și voi împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu prin Duhul.” Efeseni 2:19-22
Acest locaș al lui Dumnezeu este un mozaic de „pietre vii”, zidite împreună din fiecare grup etnic distinct creat după chipul lui Dumnezeu – inclusiv națiuni dintre neamuri care, timp de secole, au fost ostile poporului evreu.
- Much Love