Mesajul meu pentru GenZ chiar înainte de conferința Unlucru
Fii gata să plătești orice preț pentru a-L cunoaște pe El
Deseori miracolele sunt prezentate generației acestea ca un scop în sine, iar această învățătură poate avea consecințe dezastruoase. Ni se spune că putem aștepta și cere miracole de la Dumnezeu dacă avem suficientă credință. Ni se spune că voia lui Dumnezeu este întotdeauna să vindece și să elibereze… pe oricine… chiar acum. Când acest lucru nu se întâmplă, generația aceasta rămâne fără răspunsuri sau explicații. Evanghelia bunăstării emoționale și fizice este foarte convingătoare pentru un tânăr care tocmai a experimentat un miracol — dar duce la o prăbușire devastatoare la prima rugăciune fără răspuns.
Generația aceasta trebuie să știe că miracolele sunt temporare și neregulate în acest veac. Cei cinci mii au flămânzit din nou. Soacra lui Petru a mai făcut febră. Familiile lui Lazăr, ale fiicei lui Iair și ale fiului văduvei au organizat, în cele din urmă, un al doilea cortegiu de înmormântare pentru cei dragi ai lor înviați odinioară de Regele Suprem. Isus nu a vindecat fiecare bolnav pe lângă care a trecut și nu a aplaudat când oamenii cereau semne.
Miracolele sunt o mărturie a sfârșitului glorios în acest veac, dar nu sunt scopul final. Biblia învață că scopul principal al miracolelor în această vreme este să „întărească mesajul harului Său”, să mărească Numele lui Isus și să promoveze „vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu”. Este de înțeles ca cineva să audă o mărturie de zece minute și să-și dorească și el o întâlnire supranaturală cu Isus. Totuși, Isus este comoara. Dacă ai simțit vinovăție pentru păcatele tale, te-ai pocăit și ai decis să-L urmezi pe Isus, ai totul pentru că Îl ai pe El. Dacă ai fost eliberat din întuneric, te-ai pocăit și ai decis să-L urmezi pe Isus, ai totul pentru că Îl ai pe El și pe astfel de lucruri pune conferința UnLucru accent deoarece totul este despre El și vrednicia Lui.
Miracolele dezvăluie cu siguranță caracterul lui Isus și credincioșia „Celui ce a făgăduit”o Zi în care „nu va mai fi moarte, nici jale, nici plâns, nici durere”. - Apocalipsa 21:4
Dar miracolele nu sunt scopul în sine. Scopul principal al vieților noastre în acest veac este să fim martori ai Regelui și ai Împărăției care vine. Uneori Dumnezeu folosește miracole pentru această mărturie; adesea folosește credincioșia noastră în suferință.
Răspândirea Evangheliei în Imperiul Roman în secolele II și III se datorează în mare parte credincioșiei creștinilor în fața suferinței și persecuției intense. Creștinii din Biserica Primară își slujeau vecinii săraci cumpărând locuri de înmormântare pentru cei dragi ai lor, gratuit. Când erau torturați și executați public, martirii — bărbați și femei — manifestau o seninătate și un curaj care înmuiau chiar și inimile împietrite ale romanilor:
„Nero a pus vina (incendiului) și a aplicat cele mai rafinate torturi unei clase urâte pentru abominațiile lor, numite creștini de către popor… Batjocura de orice fel a fost adăugată morții lor… Totuși, chiar și pentru criminali care meritau o pedeapsă extremă, s-a trezit un sentiment de compasiune…” — Tacitus, Anale, 15.44
În timpul Ciumei Antonine (165–190 d.Hr.) și al Ciumei lui Ciprian (249–262 d.Hr.), când majoritatea populației fugea, credincioșii se întorceau în orașe pentru a îngriji bolnavii:
„Cei mai mulți dintre frații noștri au arătat o dragoste nemăsurată și o bunătate frățească. S-au ținut strâns unii de alții, au vizitat pe cei bolnavi fără teamă și le-au slujit neîncetat, slujindu-i în Hristos, și au murit cu ei cu bucurie… Mulți, îngrijind și vindecând pe alții, și-au transferat moartea asupra lor și au murit în locul lor.” — Dionisie din Alexandria (citat de Eusebiu, Istoria Bisericească, Cartea 7)
Acești credincioși curajoși, plini de Duh, nu au înviat morții pentru a predica Evanghelia; i-au îngropat. Nu i-au vindecat pe bolnavi; au murit alături de ei. Nu au scăpat de persecuție; au ascultat până la moarte.
Satiristul roman Lucian din Samosata îi ironiza pe martiri drept „ființe rătăcite (care) pornesc de la convingerea generală că sunt nemuritori… lucru care explică disprețul față de moarte și devoțiunea voluntară atât de frecvente la ei”. Chiar și un păgân sceptic recunoștea o viață jertfită ca mărturie a Învierii. Astfel, prin boală, moarte și martiraj, mesajul lui Hristos a fost proclamat.
Așa Își vestește Domnul Împărăția: prin miracole și martiriraj. Și cine suntem noi să-I spunem Olarului cum să-Și folosească lutul?
Domnul folosește fără îndoială miracolele pentru a Se face cunoscut generației Z. Deși am văzut o teologie greșită fiind atașată acestor întâlniri autentice, mângâierea mea este aceasta: „cui i se iartă mult, iubește mult”. Știm exact Cine ne-a vindecat și ne-a eliberat. Chiar dacă suntem surprinși temporar când ne cere să ne luăm crucea, la cine altcineva să ne ducem? Numai El are cuvintele vieții.
Rugăciunea mea pentru generația aceasta este ca cei care L-au întâlnit în miracole să fie pregătiți să-L recunoască și în suferință — „ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, făcându-mă asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip la învierea din morți.” - Filipeni 3:10
UnLucru este o chemare a acestei generații de a-L descoperi pe El, de a căuta Fața Lui și de a sta în prezența Lui, Îl are în centru pe Domnul cel înviat și caută să reveleze că “din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile”. Anul acesta, mai mult decât în oricare alt an, dorim să petrecem timp îndelungat înaintea Lui în adorare contempland ceea ce gândește El despre noi,care sunt căile Lui și ce planuri are cu noi pentru perioada care urmează.