House of David

Acum este timpul tău

Există multe lecții de învățat din viața lui David înainte să devină rege. Sunt relatate emoțiile lui, atitudinile, reacțiile, momentele bune și cele rele, zilele lui mărețe și cele mai grele. Dumnezeu l-a ales pe David la o vârstă fragedă, pe când avea 10-15 ani, un adolescent la gimnaziu, trecând prin pubertate, cu vocea schimbându-se. Dumnezeu a ales acest băiețel, cel mai tânăr dintre opt fii, să fie viitorul rege. Motivul pentru care Dumnezeu l-a ales pe David a fost că David era un om după inima lui Dumnezeu, iar Dumnezeu vrea ca și noi să fim oameni după inima Lui. Dumnezeu caută oameni care să-I caute voia în fiecare decizie din viața lor, oameni preocupați mai mult de a-I fi plăcuți Lui decât de a arăta bine în ochii oamenilor. Înainte ca David să ajungă în această poziție, era deja un alt împărat care domnea — regele Saul.

Saul a început să-l urască pe David pentru că acesta devenise foarte popular. După ce David l-a ucis pe uriașul Goliat, numele lui a devenit cunoscut în toată țara. Toți îl iubeau pe David, în afară de Saul, care arunca sulițe spre el, iar David se ascundea prin peșteri.

Între momentul în care a primit cuvântul profetic că într-o zi va fi rege și momentul în care s-a împlinit acea chemare, au trecut peste 15 ani. Nu e uimitor cum poți ști în inima ta că ești chemat și uns pentru ceva, dar nu este încă sezonul tău? Nu e încă timpul tău.

Titlul mesajului este: Acum este timpul tău.

David a așteptat, s-a ascuns, a fugit, iar acum avea 30 de ani. Și ajungem la 2 Samuel 5:4 - „David avea treizeci de ani când a devenit rege și a domnit patruzeci de ani în total.” David era un tânăr când a devenit conducător. A așteptat, dar gândește-te la asta: avea 30 de ani când a început, ceea ce înseamnă că trecuseră aproape 17 ani de când știa că este chemat. Nu obosi dacă ai primit un cuvânt de la Dumnezeu și știi că e ceva în inima ta ce trebuie să faci, dar încă nu s-a împlinit. Ține-te de acea chemare. David a perseverat cu credință și răbdare și și-a văzut visul împlinit.

A sosit vremea când David a pășit în poziția de lider. Și vreau să te încurajez să te vezi și tu ca un lider. Conducerea se regăsește la toate vârstele, în toate domeniile, în toate etapele vieții. Leadership-ul nu înseamnă doar să fii șeful unei companii. Poți fi lider chiar și atunci când nu deții o funcție. Poți fi lider la adolescență, și poți fi lider la 90 de ani. Leadership-ul nu este limitat de vârstă, statut profesional sau marital. Este un dar pe care Dumnezeu îl folosește în fiecare sferă a vieții. Și vestea bună este că chemarea lui Dumnezeu peste viața ta depășește toate neajunsurile tale. Poate spui: „Sunt prea tânăr, prea scund, vin dintr-o familie greșită, am făcut prea multe greșeli.” Poate te gândești că ți-ai pierdut șansa cu Dumnezeu, că ai eșuat prea des. Nu! Harul lui Dumnezeu acoperă toate neajunsurile tale.

Chemarea Sa este mai mare decât păcatul tău. Este mai puternică decât problemele tale. Chemarea lui Dumnezeu pentru tine este mai tare decât greșelile tale. El va găsi o cale să te aducă în locul unde ești chemat să fii. El știe cum să te scoată din orice încurcătură în care te-ai băgat. Fie că necazul a fost cauzat de tine sau de altcineva, Dumnezeu știe cum să te elibereze. Scriptura spune în cartea lui Iov că Dumnezeu a stabilit un sfârșit pentru necazul tău. Este o dată de expirare a suferinței tale. Va veni momentul când vei ieși din acel tunel al durerii.

David a văzut în sfârșit lumina — coroana era pe capul său. I s-a spus: „David, este timpul tău! Acum ești regele.”

Când David a devenit împărat, el a unit întreaga națiune a lui Israel sub Domnul Dumnezeu. David prețuia prezența lui Dumnezeu. În 2 Samuel 6 vedem că a adus chivotul Domnului înapoi în Ierusalim și a celebrat cu dans, cu închinare și citirea Cuvântului. Este timpul tău să conduci așa cum te-a chemat Dumnezeu. Este timpul tău să aduci o trezire spirituală în familia ta, în locul tău de muncă, în generația ta. Dumnezeu vrea să te folosească, așa cum l-a folosit pe David, pentru a schimba cultura din jurul tău.

David nu a fost un lider pionier, ci un lider de tranziție. Saul fusese primul rege, dar David a trebuit să schimbe cultura și să o întoarcă spre Dumnezeu. Sub Saul, viața spirituală murise. Oamenii nu se mai închinau, nu se mai adunau să citească Scriptura. Dar când David a venit, atmosfera s-a schimbat. Este timpul tău să preiei autoritatea asupra atmosferei în care te-a așezat Dumnezeu și s-o redirecționezi către El.

Când David a devenit rege, hotarele Israelului erau de 10.000 km pătrați. Dar în mai puțin de 10 ani, el a extins granițele la 100.000 de km pătrați. De ce? Pentru că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care-L caută mai întâi pe El. Cu cât David L-a căutat mai mult pe Dumnezeu, cu atât Dumnezeu i-a dat mai mult har și succes.

În 2 Samuel 5:22 se spune că, la scurt timp după ce David a devenit împărat, filistenii s-au întors. Nu este uimitor că, chiar și după victoria ta, dușmanii reapar? Dacă crezi că după ce ajungi acolo unde te-a chemat Dumnezeu nu vei mai avea dușmani, te înșeli. Când devii lider, devii și o țintă. Filistenii s-au întins în Valea Refaim, încercând să-l intimideze pe David. Dar, în versetul 23, citim că David L-a căutat pe Domnul și L-a întrebat: „Doamne, ce să fac?”. Dumnezeu are răspunsul pentru fiecare problemă. Dumnezeu i-a spus lui David: „Nu-i ataca din față. Ocolește și atacă-i din spate, lângă plopi.” Și Dumnezeu i-a dat biruință. Scriptura spune că David a învins fiecare dușman care s-a ridicat împotriva lui.

În 2 Samuel 7:1 scrie că Dumnezeu i-a dat lui David odihnă de toți vrăjmașii lui. Când dușmanii încercau să vină împotriva lui, David continua să câștige. Cel mai bun mod de a-ți birui dușmanii este să continui să prosperi. Continuă să fii ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii. Dumnezeu îți va da odihnă pe toate părțile. Asta nu înseamnă că dușmanii dispar, ci că nu te pot atinge.

Ilustrație: Există un peștișor mic, cam cât palma, care trăiește în Marea Roșie, numit „Moses sole.” Oamenii de știință au descoperit că în Marea Roșie trăiesc acum și rechini, iar aceștia încearcă să atace acest mic pește. Deși ar putea să-l înghită dintr-o singură mușcătură, când rechinul încearcă să-l prindă, peștele eliberează o toxină care paralizează fălcile rechinului. Rechinul rămâne cu gura deschisă, incapabil să muște, iar peștele înoată liniștit afară din gură. Biblia spune: „Nicio armă făurită împotriva ta nu va prospera.” Dușmanii se pot aduna, dar Dumnezeu a pus un scut de favoare în jurul tău — la stânga, la dreapta, în față și în spate. Vrăjmașii pot încerca, dar nu vor reuși.

David continua să prospere și recunoștea mereu de unde venea succesul lui. Nu a uitat niciodată că Dumnezeu l-a pus acolo. Dumnezeu caută lideri care Îl caută și după ce sunt promovați, și după ce se căsătoresc, și după ce primesc miracolul, și după ce au copii, și după ce ajung prosperi — oameni care spun: „Doamne, totul a venit de la Tine. Ce vrei să fac acum?” David nu și-a schimbat inima nici după ce a devenit rege, nici după ce a purta coroana de aur; o dădea jos și spunea: „Tu ești Împăratul împăraților, Doamne. Ce vrei să fac?”

David avea în inimă un vis mare: să construiască un templu pentru Dumnezeu. La început, a crezut că Dumnezeu i-a dat undă verde, dar apoi Dumnezeu i-a spus: „David, acest vis nu este pentru tine. Se va împlini în viața copiilor tăi, în generația următoare.”

În 2 Samuel 7:8, Dumnezeu îi spune: „David, te-am ales. Te-am luat din câmp, dintre oi, și te-am pus conducător peste poporul Meu, Israel.” Dumnezeu are o manieră minunată de a folosi trecutul tău ca pregătire pentru viitorul tău. El a folosit anii lui David ca păstor ca să-l pregătească pentru a fi păstor peste o națiune.

Niciun sezon al vieții tale nu este irosit atunci când îți pui viața în mâinile lui Dumnezeu. Chiar și sezoanele de umilință sunt folosite ca pregătire pentru destinația ta. Dumnezeu folosește momentele rușinoase, dureroase și jenante din viața ta ca să te formeze pentru chemarea ta. Și Dumnezeu i-a spus lui David: „Pun un punct acestui vis.” Când Dumnezeu pune un punct, nu transforma tu acel punct într-un semn de întrebare. Ai încredere că El știe ce este mai bine. David nu s-a amărât, nu s-a răzvrătit. Scriptura spune, în versetul 18, că David a venit și s-a așezat înaintea Domnului.

După ce Dumnezeu i-a spus lui David: „Nu vei face lucrul acesta care este în inima ta, nu vei fi tu cel care îl va împlini, ci fiul tău, unul dintre copiii tăi,” răspunsul lui David a fost: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, ca să Te gândești la mine? Ce este familia mea, de m-ai adus până aici?” David a răspuns cu umilință. El a spus: „Doamne, totul este al Tău. Sunt onorat că m-ai ales. Sunt onorat că m-ai folosit.”

David a fost un beneficiar al harului. El a înțeles că nu și-a câștigat locul prin merite. Nu provenea dintr-o familie bogată, nu avea toată cunoștința necesară ca să fie viitorul rege al Israelului. A recunoscut că Dumnezeu folosea lucrurile nebune ale lumii ca să le facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu folosea lucrurile slabe ale lumii ca să-i rușineze pe cei puternici.

Și David a spus: „Cine suntem noi?” Mă bucur că Dumnezeu privește limitările noastre și nu le vede ca pe motive de a se retrage de la noi, ci le vede ca pe o oportunitate de a-Și arăta harul, favoarea și slava. El privește către slăbiciunile tale și spune: „Acolo vreau să-Mi descopăr gloria în viața ta.” David a spus: „Doamne, îți mulțumesc. Îți mulțumesc că ai folosit familia mea.”

Dumnezeu caută oameni care nu se comportă ca și cum li s-ar cuveni harul Său. Știți care este opusul harului? Îndreptățirea. Îndreptățirea spune: „Merit asta. Da, am fost nedreptățit de Saul. Merit răsplata. Compania ar fi trebuit să mă trateze mai bine. Soțul sau soția mea ar fi trebuit să fie altfel. Părinții mei trebuiau să facă mai mult pentru mine. Merit mai mult.” Atâta timp cât trăim cu această atitudine, vom fi nefericiți.

Cei mai nefericiți oameni din lume sunt cei care cred că li se cuvine totul. Cei mai fericiți oameni din lume sunt cei care trăiesc cu har.

Dumnezeu le spune celor care trăiesc astfel: „Cu plăcere. Am mai mult pentru tine. Voi binecuvânta familia ta.” Este timpul tău. Este timpul familiei tale. Spune: „Mulțumesc, Isuse. Mulțumesc pentru harul Tău.” Și auzi-L pe Dumnezeu spunându-ți: „Cu plăcere.” Dumnezeu se bucură să-Și binecuvânteze copiii. El iubește să-Și surprindă fiii și fiicele cu har extraordinar, cu favoare nemeritată, peste măsură, ca o inundație de binecuvântare.

David a spus în Psalmul 129:2: „Din tinerețea mea, vrăjmașii mei au încercat să mă înfrângă, dar Domnul m-a izbăvit de fiecare dată. N-au reușit niciodată să mă biruie, nici să mă oprească.” David a recunoscut mâna lui Dumnezeu peste viața lui.

Când înțelegi cât har este peste viața ta, realizezi că iadul nu poate opri ceea ce cerul a rânduit. Nu contează cât de grele devin lucrurile, nu contează câte frici te înconjoară — cerul și-a pus mâna peste viața ta. Dumnezeu a rânduit zilele tale pentru un viitor binecuvântat. Dacă mai ai suflare, înseamnă că Dumnezeu nu a terminat cu tine. Cele mai bune zile ale tale sunt încă înaintea ta. Vei vedea bunătatea Domnului — nu pentru că o meriți, ci pentru că El este bun, pentru că este plin de har și pentru că te iubește.

Un moment important din viața lui David este este descris în 2 Samuel 9. Pentru că David înțelesese că Dumnezeu este un Tată bun, că îl iubea chiar și când nu merita, că harul Său era suficient, el știa cum să primească har și cum să ofere har. În versetul 1 citim că, după ce fusese rege de ceva vreme, David a întrebat: „Este cineva rămas din familia lui Saul căruia să-i pot arăta bunătate pentru dragostea lui Ionatan?”

Ionatan fusese fiul lui Saul și cel mai bun prieten al lui David. În cele mai grele momente, Ionatan fusese acolo pentru el — îl ajutase, se rugase pentru el, îl încurajase și făcuse un legământ: „David, voi fi prietenul tău toată viața. Voi fi alături de tine la bine și la rău.”

Dar Ionatan a murit. Cel mai bun prieten al lui David murise, la fel și Saul. Și David a realizat: „Nu am ajuns aici singur. Dumnezeu m-a adus aici, dar au fost oameni care m-au ajutat pe drum.” Nu uita niciodată cine te-a ajutat să ajungi unde ești. Uită-te înapoi și spune „mulțumesc” părinților, profesorilor tăi, antrenorilor, bunicilor. Când trăiești cu recunoștință, bucuria ta crește. Devii un receptor și mai mare al harului lui Dumnezeu când te întrebi: „Pe cine pot mulțumi? Pe cine pot binecuvânta?”

Așa că vestea a ajuns la David. I s-a spus: „Există un om pe nume Țiba, care ar putea ști.” În versetul 2, David l-a chemat pe Țiba și l-a întrebat: „Ești tu Țiba?” „Da, domnul meu.” Apoi, în versetul 3: „Este cineva rămas din familia lui Saul? Dacă da, vreau să-i arăt harul lui Dumnezeu.” În ebraică, expresia „harul lui Dumnezeu” înseamnă favoare nemeritată, favoare peste măsură. „Vreau să binecuvântez pe cineva cu un har extraordinar, fără ca el să poată să-mi întoarcă vreodată favoarea.” Țiba a răspuns: „Da, mai este cineva — un fiu al lui Ionatan. Este în viață, dar este olog de ambele picioare.”

De ce a oferit Țiba această explicație? Pentru că, din nou, omul se uită la aparențe, dar Dumnezeu se uită la slăbiciunile noastre și vede acolo ocazia de a-Și manifesta gloria, harul și favoarea. El spune: „Te voi binecuvânta în locurile tale slabe.” În acea vreme, era un obicei ca orice rege nou înscăunat să-i ucidă pe toți descendenții regelui precedent, ca să nu existe amenințări la tron. Dar David a acționat altfel — nu din frică, ci din dragoste și har. Când ești un beneficiar al harului, știi cum să fii și un dăruitor al lui. David a spus: „Găsiți-l pe băiatul acela. Unde locuiește?” Țiba a răspuns: „Locuiește în Lodabar (casa fără pâine –fără Cuvânt, fără relație), în casa lui Machir, fiul lui Amiel.”

În acel moment, băiatul — Mephiboșet — crescuse, avea peste 20 de ani și trăia în Lodabar, un loc de refugiu, un orășel unde se ascundeau oamenii. Se ferea de ochii lumii, temându-se că într-o zi regele David va veni să caute urmași ai lui Saul. Voia să fie într-un loc unde nimeni nu-l va găsi. Era olog de ambele picioare. Și David a spus: „Mergeți și aduceți-l.”

Dar de ce era Mefiboșet olog? În 2 Samuel 4:4 citim povestea: „Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog, numit Mephiboșet.” Numele lui original fusese Meribal, care însemna „cel care se împotrivește idolilor lui Baal”. Visul lui Ionatan a fost, ca într-o zi, fiul său să restaureze închinarea poporului Israel înaintea lui Yahweh.

Meribal era un nume puternic, dar, în timp, i-a fost schimbat în Mephiboșet — „fiul rușinii.” Era un copil sănătos, dar totul s-a schimbat într-o zi, când avea cinci ani. A venit vestea din Izreel că Saul și Ionatan, bunicul și tatăl său, fuseseră uciși. Îți poți imagina durerea? Un copil de cinci ani aflând că tatăl și bunicul lui au murit. Doica lui s-a speriat, l-a luat în brațe și a fugit. Dar, în graba ei, l-a scăpat pe jos. Și din acea clipă, Mefiboșet a rămas olog. Căzuse și nu s-a mai ridicat la fel niciodată — trupul lui a fost rănit, dar și inima lui.

Tata a murit. Bunicul, la fel. Palatul nu mai este al nostru. Trebuie să plec. Trebuie să fug. Sunt terminat. Și a trebuit să învețe să meargă cu cârje. Au trecut douăzeci de ani. Mefiboșet a învățat să trăiască sprijinit în cârje. A fost trântit la pământ. Nu e corect, e nedrept. „Tatăl meu a fost un om bun — trebuia să se sfârșească așa? Trebuia doica mea să mă scape din brațe? Cândva puteam alerga…”

Poate și tu ai simțit că ai fost trântit la pământ. Ceva s-a întâmplat — a fost nedrept. Poate nu ești olog la exterior, dar te simți olog pe dinăuntru. Și spui: „Nu e corect. E așa de nedrept.”

Se spune că Mefiboșet a crescut și a avut un fiu, pe nume Mica, și locuiau în Lodabar. Trăiau ascunși în umbra unui orășel prăfuit, departe de tot. Așa că îți poți imagina surpriza din ziua în care s-a auzit o bătaie în ușa casei lui: „Este Mefiboșet aici? Ordinul regelui — Mefiboșet trebuie să se prezinte imediat la Ierusalim. Mefiboșet, ieși afară acum!” Pot doar să-mi imaginez frica lui. „A sosit clipa mea. Regele m-a găsit. O să mă omoare. Va fi sfârșitul meu.”

Îl văd aplecându-se și sărutându-și fiul: „Mica, Mica, te iubesc. Îmi pare rău, tatăl tău trebuie să plece. Mekir va avea grijă de tine.” Nedrept! Așa de nedrept! Mefiboșet iese din casă, sprijinindu-se în cârje. Oamenii îi spun: „Mergem până la Ierusalim.” El răspunde: „Nu pot merge așa departe.” „Dă-ne cârjele tale.” Îl pun într-un car tras de cai. Stă acolo, simțind fiecare hurducătură a drumului spre cetatea regală, imaginându-și ce-l așteaptă când îl va vedea pe rege. Era un urmaș al lui Saul — Saul, omul care încercase de mai multe ori să-l ucidă pe David, care îl vânase ani întregi. Tot ce putea gândi era: „Asta e. Nu-mi voi mai vedea fiul. Viața mea nenorocită se sfârșește acum.”

Ajunge la palat. Intră. Versetul 6 spune că s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui David. David i-a spus: „Mefiboșet.” El a răspuns: „Sunt slujitorul tău,” cu capul plecat. Poate aștepta ca sabia să-l lovească. Dar în următorul moment, a auzit o voce blândă: „Nu te teme, Mefiboșet. Nu am venit să-ți fac rău. Am venit să-ți arăt bunătate. Am venit să-ți arăt o favoare nemaipomenită.” „Ce? Cum?” David a spus: „Tu nu înțelegi. Tatăl tău m-a ajutat în cel mai greu moment al vieții mele. Ionatan nu m-a părăsit niciodată, iar pentru că tatăl tău m-a iubit, îți voi da toate proprietățile care i-au aparținut bunicului tău, Saul. Și te voi face să mănânci la masa regelui pentru tot restul vieții tale.”

„Favoare!” Nu e corect! Favoarea nu e corectă! Mefiboșet cade din nou la pământ: „Cine sunt eu ca să-mi arăți atâta bunătate, unui câine mort ca mine?” El se vedea doar ca un câine mort — nevrednic, rușinat, murdar, speriat, dintr-o familie decăzută. David i-a spus: „Har, har, Mefiboșet!” I-a zis lui Țiba: „Țiba, tu și fiii tăi îl veți sluji. Veți avea grijă de el. Mefiboșet nu va mai ridica niciodată un deget. Va avea tot ce-i trebuie.”

Versetul 13 spune că Mefiboșet a mâncat la masa regelui în fiecare zi, până la sfârșitul vieții. Și încă avea cârjele. Cârjele erau un semn al harului lui Dumnezeu — o mărturie că Dumnezeu a venit, a făcut imposibilul, l-a surprins cu favoare, l-a surprins cu har. Mefiboșet era copleșit. Stătea la masă cu regele. De altfel, David l-a adoptat pe Mefiboșet ca pe unul dintre copiii săi. Har.

Poate spui: „Eu nu mă regăsesc în povestea lui Mefiboșet. Am fost toată viața în biserică. Sunt bine cu Dumnezeu. Am citit Biblia de o mie de ori. Am făcut fapte bune.” Nu contează cât timp ai fost credincios — toți venim la har în același fel: cu cârje. Niciunul dintre noi nu-l merită. Nu-l poți cumpăra. Nu-l poți câștiga cu puncte spirituale sau religioase.

Nu poți dona suficienți bani ca să meriți harul lui Dumnezeu. Este un dar gratuit — pentru cel mai bogat și pentru cel mai sărac, pentru fiecare neam și fiecare limbă. Dumnezeu dă har. El spune: „Vino, Mefiboșet. Vino și mănâncă la masa Mea. Vino și găsește iertarea păcatelor tale. Vino în familia Mea.” El ne adoptă. Ne restaurează. Har într-un loc sterp. Dumnezeu este pe cale să reverse un potop de favoare. Va aduce har într-un sezon în care pare că totul este împotriva ta. El te vede. Îți știe adresa. Îți știe numărul. Te poate găsi chiar și în Lodebar și te poate aduce la palat, într-un loc de onoare.

Dumnezeu vrea să-ți dea favoare acum. Vrea să-ți dea favoare în căsnicia ta, în familia ta, în finanțele tale, în situația ta legală, în relațiile tale, în locul tău de muncă, în compania ta, cu copiii tăi, cu rudele tale, în școală — favoare peste tot. Har mare! Dar nu este doar pentru tine. Dumnezeu vrea să fii un primitor al harului, dar și un dăruitor al lui.

David știa cum să-l ofere pentru că știa cum e să-l primească. Țineți minte: David a spus: „Cine sunt eu, Doamne?” Iar Mefiboșet a spus: „Cine sunt eu, rege David?” Iar David i-a răspuns: „Știu exact cum te simți, Mefiboșet. Mă simt la fel. Mă uit la Dumnezeu și mă văd ca un câine mort, dar harul Lui… harul Lui este peste mine.”

Aceasta este una dintre cele mai frumoase povești despre har din tot Vechiul Testament, pentru că ne arată ce a făcut Isus pentru noi. Cu toții venim la crucea de pe Calvar sprijinindu-ne în cârje. Toți avem nevoie de iertare. Toți am păcătuit și am fost lipsiți de slava lui Dumnezeu. Dar Isus, din dragostea Sa, a făcut un legământ cu Dumnezeu și cu omenirea și a spus: „Sângele Meu va plăti prețul păcatelor voastre pe Calvar.” Este scris: ești neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos Isus. Ești iertat. Ești iubit. Ești copilul Lui, adoptat în familia Lui.

Harul lui Dumnezeu ne găsește, ne caută. Dumnezeu te caută chiar acum. Aveți nevoie de harul lui Dumnezeu în situațiile care vă depășesc — la locul de muncă, în familie, în sănătate, în căsnicie.

Dumnezeu vrea să te folosească pentru a aduce har altora, pentru a aduce favoare, pentru a ajuta oameni. Nu stai niciodată mai drept decât atunci când te apleci ca să ridici pe cineva căzut. Destinul tău este legat de a-i ajuta pe alții. David a înțeles că destinul lui era legat de ridicarea celor căzuți, de aducerea altora în locul harului. Dumnezeu vrea să te folosească să ridici pe cineva. Găsește un Mefiboșet în compania ta, în familia ta — cineva descurajat, rănit, care se simte exclus — și spune: „Hei, vino să stai cu mine. Este un loc la masa mea. Am un bilet pentru tine. Te voi ajuta. Te voi ridica.”

Câștigi întotdeauna atunci când îi ajuți pe alții să câștige. Când ești un eliberator de vise, Dumnezeu Se asigură că visele tale se împlinesc.