House of David

E1-Omul după inima lui Dumnezeu

Despre regele David s-a scris mai mult decât despre orice alt personaj din Biblie, în afară de Isus. De fapt, imediat după Isus, cel mai menționat nume din Biblie este David. Pe locul următor se află Avraam. Despre Avraam avem 14 capitole în Biblie. Despre Iosif, la fel -14 capitole. Avraam este menționat și în Noul Testament. Iosif, la rândul său, este menționat în Noul Testament. Apoi, Ilie are 10 capitole dedicate în Vechiul Testament și este pomenit și în Noul Testament. Despre David avem 66 de capitole, care descriu întreaga lui viață, toate anotimpurile vieții lui, din copilărie până la bătrânețe, când și-a dedicat complet viața lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, numele lui este menționat de 59 de ori în Noul Testament. Așadar, este clar că Dumnezeu a vrut să îl cunoaștem. Este o poveste asupra căreia Dumnezeu a pus un accent special în Biblie pentru că a vrut ca oamenii, mii de ani mai târziu, să învețe lecții din viața acestui om.

Și nu doar David, ci și toți cei din jurul lui: Saul, Ionatan, Abigail, Absalom, Solomon, Batșeba și toți ceilalți. Chiar dacă David a fost un om cu slăbiciuni, chiar dacă a greșit mult, el a fost totuși împăratul ales de Dumnezeu. Și prin David, Dumnezeu avea să trimită pe singurul Său Fiu, care avea să domnească pe tron: Isus, Regele regilor și Domnul domnilor. David a fost o prefigurare a ceea ce urma să vină.

1 Samuel 13:14 –profetul Samuel venise să vorbească cu Saul, care fusese primul împărat al Israelului. Vom învăța de ce Saul a fost lepădat, dar trebuie să înțelegem că Dumnezeu căuta pe cineva. Dumnezeu căuta o inimă. Israel căuta un conducător, dar Dumnezeu căuta o inimă –o inimă deplin devotată Lui.

Samuel îi spune lui Saul: „Împărăția ta a luat sfârșit, căci Domnul Și-a căutat un om după inima Lui”.

David este singurul om din Biblie care primește acest titlu, nimeni altcineva. Teologic, acest lucru poate crea confuzie pentru că David a comis adulter, a ucis soțul femeii cu care a păcătuit. A făcut multe greșeli și ca tată și, totuși, este numit, nu doar în Vechiul Testament, ci și în Noul Testament, în Faptele Apostolilor:

„Acesta este un om după inima Mea.”

Aceasta este o veste bună pentru noi deoarece niciunul dintre noi nu este perfect. Dar prin Isus Hristos, noi suntem neprihăniți, răscumpărați și iertați. Dumnezeu ne vede așa cum Îl vede pe Fiul Său, atunci când ne punem credința în El.

Samuel îi spune lui Saul: „Domnul deja a ales pe altul.” Saul domnea deja de câțiva ani. El a fost împăratul Israelului cam 20-25 de ani înainte ca David să intre în scenă. Două dintre cele mai dificile întrebări din istoria creștină au fost: „De ce a primit David această distincție specială de la Dumnezeu?” și „Ce l-a diferențiat de atâția alți bărbați și femei evlavioși?” În zilele noastre, cred că Dumnezeu oferă răspunsul la aceste întrebări într-o măsură mai mare ca oricând.

Ascultarea lui David i-a adus acest statut special înaintea lui Dumnezeu. O examinare atentă arată că el nu a fost mai ascultător decât, să zicem, Moise sau alți profeți. Și dacă vrei un exemplu impecabil de ascultare, privește la Daniel.

Nu a fost nici urmărirea puterii miraculoase a lui Dumnezeu ceea ce l-a făcut unic. Ilie și Elisei au avut mult mai multe manifestări de putere.

Și nu a fost nici succesul său militar strălucit. Nici acesta nu a fost unic. Iosua a avut o carieră militară impresionantă, dar el nu a fost numit un om după inima lui Dumnezeu. Așadar, ce l-a făcut pe David singurul om pe care Dumnezeu l-a numit „om după inima Mea”? Ce putem învăța de la el? Care a fost acea calitate distinctivă pe care o putem imita pentru a deveni și noi bărbați și femei după inima lui Dumnezeu?

Răspunsul are puterea de a revoluționa felul în care Îl vezi pe Dumnezeu, modul în care te raportezi la El, felul în care te vezi pe tine însuți și destinul tău în El. Ceea ce l-a diferențiat pe David ca om după inima lui Dumnezeu a fost pasiunea lui neobosită de a cerceta și înțelege emoțiile lui Dumnezeu. Acesta este factorul distinctiv în viața oricărei persoane care își dorește să aibă o inimă după inima lui Dumnezeu. Și trebuie să înțelegem: ce fel de lider caută Dumnezeu? Care este etalonul Lui pentru conducerea unui popor? Este vârsta? Este înălțimea? Educația? Succesul anterior? Nu. Criteriul lui Dumnezeu este acesta: inima.

Cu o inimă sănătoasă ai o conducere sănătoasă. Cu o inimă toxică, ai o conducere toxică. Asta învățăm de la Saul — și-a lăsat inima să se întoarcă treptat împotriva lui Dumnezeu. Dar de ce a avut nevoie Israel de un rege, la urma urmei? Israel îl avea pe Dumnezeu ca rege, nu-i așa? Când Dumnezeu i-a scos din Egipt prin Moise, i-a condus prin pustiu, apoi, prin Iosua, i-a dus în Țara Promisă — în tot acel timp n-au avut un rege pământesc. Toate celelalte națiuni aveau regi, dar Israel îl avea pe Dumnezeu ca rege. Și câtă vreme Dumnezeu era Regele lor, Israel nu pierdea niciodată. Nu exista bătălie pe care să nu o poată câștiga. Asta este o lecție pentru noi toți: când Dumnezeu este Regele nostru — nu omul — nu putem pierde nicio bătălie, câtă vreme nădejdea noastră este în Domnul. O mostră din inima lui David o vedem în Psalmi — David a scris mulți dintre Psalmi. Psalmul 25:

„Călăuzește-mă în adevărul Tău, Doamne.” Ascultați inima acestui om.

Nu poți fi un mare lider dacă Dumnezeu nu este liderul tău.

„Călăuzește-mă, Doamne, în adevărul Tău. Învață-mă căile Tale. Tu ești Dumnezeul care mă mântuie. Toată ziua îmi pun nădejdea în Tine.” Psalmul 25:5

Asta ar trebui să fie și rugăciunea noastră: „Doamne, toată ziua nădejdea mea este în Tine.” David și- a pus speranța și încrederea în Domnul toată ziua. El era devotat lui Dumnezeu înainte ca Dumnezeu să-l ungă ca împărat.

David nu-L urma pe Dumnezeu ca să obțină ceva de la El. Îl urma pentru că știa că numai Dumnezeu nu-l va dezamăgi niciodată.

Israel, în schimb, s-a plictisit de perioada în care Dumnezeu era Regele lor. Au uitat minunile Lui — au uitat de Egipt, de Ierihon, de soarele care s-a oprit pe cer, de toate momentele în care Dumnezeu intervenise pentru ei.

1 Samuel 8:4. Profetul Samuel era atunci liderul spiritual al țării — nu exista un rege, doar profeți. Poporul vine la Samuel și îi spune (versetul 5): „Ești bătrân.” Ce cuvinte crude! „Ești bătrân, iar fiii tăi nu sunt ca tine.”

Samuel avea doi fii pe care îi pusese în fruntea lucrării, dar aceștia nu erau oameni buni, nu-L cinsteau pe Dumnezeu. Poporul a zis: „Vrem un rege, ca toate celelalte națiuni.” Vrem să fim ca toți ceilalți. Dar ei au pierdut din vedere faptul că Dumnezeu îi chemase să fie diferiți, să fie un popor aparte. Dumnezeu îi spusese lui Avraam: „Te voi binecuvânta și prin urmașii tăi voi binecuvânta toate neamurile pământului.” Dar Israel nu vedea asta. Nu înțelegeau că Dumnezeu dorea să fie Regele invizibil al inimilor lor.

Așa că au spus: „Vrem să fim ca toți ceilalți.” Și e periculos când vrem să fim ca toți ceilalți. Este periculos când renunțăm la unicitatea chemării noastre. Puterea stă în a fi ceea ce Dumnezeu te-a chemat să fii.

Chiar dacă alții își compromit valorile și credința, Dumnezeu te-a chemat să fii diferit. Nu tânji să fii ca toți ceilalți. Puterea stă în autenticitatea chemării tale. Samuel s-a întristat când a auzit asta și a venit la Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a spus: „Samuel, nu pe tine te resping, ci pe Mine. Nu Mă mai vor ca Rege al lor.”

Și Dumnezeu le-a dat cea mai grea judecată posibilă: le-a dat ceea ce își doreau. Cea mai grea pedeapsă pe care o poți primi este să ți se dea ceea ce vrei. Pentru că, de multe ori, ceea ce vrem noi nu este ceea ce vrea Dumnezeu.

Rugăciunea noastră nu ar trebui să fie: „Doamne, dă-mi ce vreau eu”, ci „Doamne, dă-mi ce vrei Tu pentru viața mea.” Pentru că ceea ce vrea El este mai bun decât ceea ce vrem noi.

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.” Dumnezeu le-a dat ceea ce își doreau — un rege. Așa că i-a spus lui Samuel: „Spune-le ce va aduce un rege.” Și în versetul 9, Samuel le descrie consecințele.

Dumnezeu a spus: „Bine, vei avea un rege, dar iată cum va domni el peste tine: te va impozita, îți va lua cele mai bune pământuri, le va revendica pentru el. Îți va lua fiicele și le va face să-i slujească. Îți va lua fiii și îi va trimite la război, îi va pune în linia întâi ca să lupte bătăliile pe care el alege să le ducă.”

Acesta este tipul de rege pe care îl primești când alegi să urmezi un om în loc să-L urmezi pe Dumnezeu. Nu-ți pune încrederea într-un om. Pune-ți încrederea în Domnul. Politicienii te vor dezamăgi.

Pastorii te pot dezamăgi. Șefii te pot dezamăgi. Oamenii te vor dezamăgi. Dar Domnul nu te va dezamăgi niciodată. Pune-ți încrederea în El. „Doamne, nădejdea mea este în Tine toată ziua.”

Lucrul uimitor la David este că el nu s-a abătut niciodată de la acest loc — această postură a inimii.

Chiar și la bătrânețe, chiar și când a greșit, a rămas aici: „Doamne, nădejdea mea este în Tine toată ziua.” Diferența dintre David și Saul este aceasta: Saul a fost primul rege al Israelului și, la început, părea un lider perfect. Era înalt, puternic, bogat. Era omul despre care toți ar fi spus: „Da, acesta e un rege adevărat. Ăsta e omul pe care vrem să-l urmăm. E puternic, e carismatic, are resurse, are autoritate.”

Dar, în timp, inima lui Saul a început să-și arate adevărata față. Am început să vedem cât de nesigur era, cât de paranoic devenise în legătură cu ce gândesc oamenii despre el, cât de puțin avea încredere în Dumnezeu. A început să ia lucrurile în propriile mâini. De fapt nu găsești nici un loc în scriptură în care să fie descrisă intimitatea lui Saul cu Dumnezeu.

Chiar dacă te alege Dumnezeu, dacă nu cauți intimitatea cu El, vei cădea.

David a păcătuit și el. Să nu confundăm lucrurile — David a fost un om păcătos. Dar diferența dintre Saul și David a fost că David s-a încrezut în Domnul chiar și atunci când a greșit, iar Saul s-a încrezut în sine. Saul era preocupat de imagine, de ce cred oamenii despre el. Când a greșit, nu i s-a frânt inima pentru că L-a întristat pe Dumnezeu; i s-a frânt inima pentru că fusese prins.

David, în schimb, era zdrobit pentru că știa că prin păcatul său a rănit inima lui Dumnezeu. Dumnezeu nu caută oameni perfecți; caută inimi pe deplin devotate Lui.

Ce putem învăța din viața lui Saul? Ajungem la 1 Samuel 15. Saul conducea Israelul de câțiva ani, dar lucrurile nu mergeau bine. Conducerea lui devenise toxică, dificilă, frustrantă. Oamenii nu mai știau ce să creadă despre el. Se răzgândea tot timpul.

Samuel vine la Saul și îi spune: „Saul, nu L-ai ascultat pe Dumnezeu, și Domnul te-a lepădat ca rege.”

Dumnezeu cere ascultare, iar ascultarea este mai importantă decât jertfa.

Și Dumnezeu a ales un om după inima Lui — 1 Samuel 16:1. Aici Domnul îi spune lui Samuel: „Ai plâns destul pentru Saul.” Ai plâns destul pentru cineva care te-a părăsit, pentru cineva care nu a rămas, pentru un loc de muncă pierdut, pentru un vis eșuat. Ai plâns destul. Dumnezeu are o izbăvire pentru tine, dar nu este în spatele tău — este în fața ta. E timpul să mergi înainte.

Domnul a spus: „L-am respins pe Saul ca rege al lui Israel. Umple-ți cornul cu untdelemn.” Cu alte cuvinte, pregătește-te, pregătește-ți inima, pentru că am ceva măreț înaintea ta. „Du-te la Betleem.” „Du-te la Betleem să găsești un om pe nume Isai, căci dintre fiii lui am ales pe unul ca rege.”

Cât de frumos e țesută povestea. În Vechiul Testament, umbra a ceea ce urma să vină — David, un băiețel păstor, cel mai puțin probabil dintre toți, ales de Dumnezeu — pregătea deja inimile oamenilor pentru Regele care avea să vină: Isus, Regele tuturor regilor.

Samuel a spus: „Dar, Doamne, dacă Saul află, mă va ucide.” Și Dumnezeu i-a zis: „Ia o junincă (o vițea) și spune că ai venit să aduci o jertfă Domnului.” „O junincă? Ce?” Dar era, practic, un plan de acoperire. Îmi place personalitatea lui Dumnezeu — îi spune: „Spune doar că mergi să aduci o jertfă Domnului”, deși știm că e o misiune secretă. „Invită-l pe Isai la jertfă, iar Eu îți voi arăta care dintre fiii lui trebuie uns pentru Mine.”

Samuel a făcut întocmai. A chemat oamenii, a mers la casa lui Isai. Toți fiii lui Isai au ieșit afară.

Versetul 6: Eliab a fost primul care a trecut prin fața profetului Samuel — omul care condusese Israelul peste 50 de ani, plin de experiență, de înțelepciune, de revelație profetică, omul care petrecuse timp în prezența lui Dumnezeu — și totuși, chiar el a greșit. Samuel a spus: „Cu siguranță acesta este unsul Domnului.”

Dar ce te face să crezi că tu nu poți greși, dacă până și profetul Samuel a greșit? De multe ori, nu privim prin ochii lui Dumnezeu, ci prin ochii omului. Samuel vedea un bărbat puternic, impunător — exact genul de om pe care omenirea îl alege de obicei.

Samuel căuta, fără să-și dea seama, un alt Saul. Dar Dumnezeu căuta o inimă. Omul căuta un rege, Dumnezeu căuta o inimă.

Și Domnul l-a mustrat pe Samuel: „Nu te uita la înfățișarea lui, nici la statura lui înaltă — căci l-am lepădat. Domnul nu vede așa cum vede omul. Omul se uită la înfățișare, dar Domnul se uită la inimă.” Din nou, unitatea de măsură a lui Dumnezeu pentru conducere este inima. Și, de multe ori, nu putem vedea asta cu ochii noștri omenești. Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne deschidă ochii inimii.

Pentru cei necăsătoriți, care se întâlnesc cu cineva sau caută pe cineva cu care să se căsătorească — nu te baza doar pe aspectul fizic. Nu spun că atracția nu contează, dar ea poate fi trecătoare.

Am văzut în anii de slujire și consiliere de cupluri atâtea cazuri în care un bărbat îmi spunea:

„Pastore, știi de ce m-am căsătorit cu ea? Pentru că era frumoasă. Eram fascinat de frumusețea ei, dar în adâncul inimii știam că nu împărtășim aceleași convingeri, aceeași credință, aceleași valori. Am ales atracția în loc să ascult vocea blândă a Duhului.”

Dumnezeu încerca să-l avertizeze chiar și pe Samuel — omul care Îl cunoștea cel mai bine — și el era pe punctul să greșească. „Omul se uită la ce izbește privirea, dar Domnul se uită la inimă.”

Apoi fiii lui Isai au trecut pe rând prin fața lui Samuel. Primul — nu. Al doilea — nu. Al treilea — nu. Așa, până la toți șapte.

Samuel a zis: „Domnul nu a ales pe niciunul dintre aceștia.” Și în versetul 11 îl întreabă pe Isai: „Aceștia sunt toți fiii tăi?”

Isai scosese afară șapte fii. Dar avea opt. Șapte este numărul desăvârșirii, opt este numărul unui nou început. Toți cei șapte erau acolo, dar nu David. Și totuși, Isai nu-l prețuia pe David. A spus ceva de genul: „Mai am un băiat… e acolo, în câmp, cu oile. E doar un copil, murdar, cu coșuri pe față, care trece prin adolescență, cântă ceva cântece acolo… nu știu exact ce face.” Practic, tatăl lui nu credea în el.

Poate și tu ai crescut într-o casă unde tatăl tău nu a crezut în tine. Poate părinții tăi nu ți-au arătat dragoste cu adevărat.

Biblia spune că David a fost „zămislit în fărădelege”. Așa că, posibil, Isai să nu fi fost tatăl lui biologic. Poate David era fiul soției lui Isai, dar nu al lui. Poate era o familie „amestecată”, și de aceea David era tratat diferit.

Biblia este, în mare parte, tăcută în privința mamei lui David. Așadar, se pare că și autorii serialului „House of David” au urmărit anumite posibile direcții interpretative pentru a sugera ce situație ar fi putut duce la faptul că David a fost lăsat pe câmpuri și de ce ar fi putut exista animozitate între el și frații săi.

Biblia nu menționează niciodată numele mamei lui David. Totuși, cunoaștem o parte din istoria familiei sale, care ar putea oferi anumite legături posibile. Să ne amintim că neamul lui David are, de fapt, o istorie destul de scandaloasă. Străbunica lui David era Rut, moabita.

Moabiții erau descendenții lui Moab, fiul lui Lot și al fiicei sale celei mari (da, nu este o greșeală de tipar; vezi Geneza 19:37; Deuteronom 2:11, 29).

Unul dintre indiciile exegetice mai apropiate ar putea proveni din cuvintele lui David referitoare la conceperea sa, în Psalmul 51: „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.”(Psalmul 51:5)

O opinie susținută în trecut sugera că acest verset ar indica un anumit păcat al mamei sau al tatălui lui David. Totuși, această ipoteză este lipsită de suficiente dovezi atât din punct de vedere exegetic, cât și canonic. Din perspectivă exegetică, versetul, în contextul său natural, se referă la sentimentul copleșitor de vinovăție cauzat de păcat. (Contrar unei alte interpretări populare, acest verset nu indică neapărat păcatul originar. Putem ajunge la această învățătură din alte pasaje biblice, dar acesta nu este cel mai potrivit text pentru a o susține.)

Aici lucrurile devin puțin mai interesante. În 2 Samuel 17:25 aflăm că surorile lui David sunt numite fiicele lui „Nahash.”

Dar cine este Nahash? Există trei posibilități:

1. Nahash era un alt nume pentru Isai – această posibilitate pare extrem de improbabilă.

2. Nahash era numele mamei lor – aceasta pare mai probabil, dar încă ridică multe întrebări.

3. Nahash a fost primul soț al mamei lui David – Nahash ar fi putut fi un alt bărbat, primul soț al mamei lui

David, care a murit ulterior, lăsând-o văduvă. Este această a treia opțiune unde cred că „Casa lui David” își construiește posibila traiectorie narativă (împreună cu unele elemente din folclorul evreiesc) în jurul mamei lui David.

Reconstruirea arborelui genealogic al lui David

Dacă această a treia opțiune este corectă, trebuie totuși să stabilim relația dintre David, mama sa și surori. Bazându-ne pe 2 Samuel 17:25, comparat cu 1 Cronici 2:13-16, am determina că surorile lui David sunt cele două fiice ale lui Nahash. Însă pare să existe o distanță intenționată între aceste fiice și Isai. Prin urmare:

● Fiicele lui Nahash ar fi fost fiice vitrege ale lui Isai.

● David ar fi fost născut din Isai și văduva lui Nahash.

● Aceasta înseamnă că David avea frați vitregi și surori vitrege.

Acum rămâne să ne întrebăm despre natura relației dintre Isai și mama lui David. „Casa lui David” sugerează că mama lui David nu era o soție legitimă a lui Isai. Acesta ar fi fost motivul pentru care rușinea s-a abătut asupra casei lui Isai. Aceasta explică și de ce ceilalți fii ai lui Isai ar fi avut animozitate față de David.

În serial, fratele mai mare al lui David îi spune la un moment dat că mama lor a fost o femeie bună și că regretă că a fost atât de crud cu ea. Se pare, așadar, că David a avut într-adevăr o situație familială complicată.

În Psalmul 69:8, David spune că: “Am ajuns un străin pentru frații mei, și un necunoscut pentru fiii mamei mele”.

„Îmi prețuiesc copiii biologici,” părea să spună Isai, „dar pe celălalt, nu.” Fiecare copil are valoare în ochii lui Dumnezeu. Și iată încă un lucru pe care îl putem învăța: chiar dacă nu ești vizibil în ochii oamenilor, ești totuși valoros în ochii lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ești văzut de oameni, s-ar putea ca Dumnezeu să te ascundă, nu pentru că nu te iubește, ci pentru că te pregătește pentru măreție.

Puțin știa David că, lucrând acolo, afară, în câmp, Dumnezeu îl pregătea să aibă grijă de oile lui Israel. Nu subestima niciodată sezoanele de smerire din viața ta.

Așa că Isai îl cheamă pe David. Samuel zice: „Trimite după el imediat. Nu ne vom așeza să mâncăm până nu vine.”

Ceea ce pare smerire este de fapt pregătire. Dumnezeu folosește acele momente pentru a te forma, pentru a te modela și a te pregăti să devii regele sau regina lucrarii la care te-a chemat.

Dumnezeu a pus acest dar de conducere în fiecare dintre noi. Și dacă e ceva ce putem învăța de la Saul, este că liderii nu sunt făcuți să fie pentru totdeauna. Conducerea este o administrare. Dacă nu administrezi corect poziția de conducere, Dumnezeu poate oricând să te scoată din acel loc.

Nu te înșela — Dumnezeu știe cum să ridice regi și cum să-i dea jos. Și când un lider refuză să-L lase pe Dumnezeu să-l conducă, dacă Dumnezeu nu îl înlătură, liderul însuși își va distruge propria conducere.

Dacă este ceva ce învățăm din viața lui Saul, este că liderii sunt administratori. Cum administrezi tu sezonul în care ești acum? Îl valorifici?

Dacă un lider refuză să-L lase pe Dumnezeu să-i conducă inima, conducerea lui se va autodistruge în cele din urmă.

Dumnezeu conduce inima ta?

Pentru David, rugăciunea a rămas mereu aceeași: „Nădejdea mea este în Tine toată ziua.”, „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.”

Când David cânta la harpă pentru Saul, când înfrunta uriași, când se ascundea prin peșteri, chiar și când cădea în păcat, el tot spunea: „Doamne, condu-mă. Călăuzește-mă. Creează în mine o inimă curată, un duh statornic.”

Dumnezeu se uită la inimă.

Mi-l pot imagina pe David, auzindu-și tatăl strigând din câmp: „David! Vino în casă, cineva vrea să vorbească cu tine!”

David mergea prin câmp, ținându-și toiagul, cântând: „Nădejdea mea este în Tine. Arată-mi căile Tale. Călăuzește-mă în adevăr toate zilele vieții mele. Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.”

„David! Hai, intră înăuntru! Nu mai cânta!”

„Bine, tată… Mulțumesc, Doamne. Nădejdea mea este în Tine.”

Când Samuel a venit la casa lui Isai, David cu siguranță a văzut totul. Betleemul e un loc cu dealuri abrupte. E la vreo 10 kilometri de Ierusalim. Păstorii puteau vedea de departe cine se apropie. Nu e o zonă de păduri dese — e un loc deschis. Așa că David sigur a văzut caravana de oameni venind, condusă de un om bătrân, cu barbă lungă, mergând spre casa tatălui său.

Dar David nu stătea lângă drum, gândindu-se: „Abia aștept să plec de aici, să scap de Betleem.” Nu — David era mulțumit să slujească în câmp. Probabil s-a uitat și a zis: „Ah, familia are din nou o adunare… Se pare că iar nu sunt invitat. Copilul ăla nelegitim… Nu-i nimic. Nădejdea mea este în Tine, Doamne.”

Cum reacționezi tu la respingere? David a știut să o gestioneze ca un om după inima lui Dumnezeu. Așa că tatăl îl cheamă, David intră în casă. Puțin știa el că acela va fi ultimul drum al lui David din câmp în casă ca simplu păstor — pentru că data viitoare când va ieși afară, va fi David, unsul Domnului, viitorul împărat al Israelului.

Și, în timp ce mergea spre casă, îți poți imagina cerul întreg privind la acel adolescent. Cărturarii cred că David avea între 10 și 15 ani.

Și Dumnezeu, privind de sus, spune: „Acela este! Acesta este băiatul!” Oamenii ziceau: „El? Doar un cântăreț, un psalmist… Lasă-l să cânte, dar nu-l lăsa să conducă. El nu este potrivit pentru un tron.” Dar Dumnezeu spunea: „Nu, acesta este! Acesta este omul Meu!”

Nu pune niciodată pe cineva într-o cutie. Nu limita ceea ce poate face cineva pe baza rolului sau poziției actuale. Dumnezeu știe cum să transforme un cântăreț de harpă într-un rege. David a intrat în casă, frații lui îl priveau dând din cap, cu ochii dați peste cap. Tatăl lui îl privea: „Al optulea fiu… cel mai mic… miroase a oi…”

Și exact atunci, versetul 13 spune: „David stătea acolo, în mijlocul fraților săi.”

Dumnezeu te va face să strălucești chiar în fața celor care te-au disprețuit cel mai mult. Samuel a luat cornul cu untdelemn… Și poate că și tu te simți în acest sezon descalificat. Apropo — și David s-a descurajat, chiar și ca împărat. Nu e rău să fii descurajat. Contează ce faci cu descurajarea. David îi spunea sufletului său: „Taci! Liniștește-te! Este bine sufletul meu!” Suflete, de ce ești atât de abătut? David știa cum să vorbească emoțiilor sale. Știa cum să vorbească descurajării și nesiguranțelor sale.

Saul nu știa cum să-și gestioneze nesiguranțele, așa că a înnebunit. David, și el avea nesiguranțe. A existat chiar o perioadă în care și el a înnebunit, dar el a continuat să vină înaintea lui Dumnezeu spunând: „Doamne, mă predau Ție. Mă predau Ție.” În fața tuturor, Samuel l-a uns pe David cu untdelemn, iar Duhul Domnului — Duhul Sfânt — a venit cu putere peste David din ziua aceea înainte. Apoi Samuel s-a întors la Rama.

David avea să fie viitorul împărat al lui Israel — dar nu încă. Era uns, dar încă nu era numit. Ce putem învăța din această parte a istoriei: cum să fii un om după inima lui Dumnezeu.

Ungerea prin Duhul Sfânt

1. Ungerea face diferența

● În Biblie, preoții, profeții și împărații erau unși.

● Obiectele erau unse pentru a fi consacrate lucrării lui Dumnezeu.

● Domnul Isus a fost uns și a primit ungerea de sus.

● Diferența dintre un profet și un vorbitor motivațional este ungerea: Diferența între un cântăreț si un închinător autentic o face ungerea.

2. Ce este ungerea?

● Puterea lui Dumnezeu care se manifestă printr-o persoană.

● revărsarea vieții lui Dumnezeu printr-un slujitor dedicat

● Abilitățile lui Dumnezeu împărtășite printr-un om umplut cu Duhul Sfânt.

3. Lupta împotriva ungerii

● Satan încearcă să oprească ungerea:

● Folosește oameni religioși pentru a se împotrivi celor care au ungerea.

● Ungerea rupe jugul și transformă vieți.

● Domnul Isus a fost uns (Fapte 10:38) ca să distrugă lucrările întunericului.10House of David

David a fost credincios în ogorul în care a fost pus. A fost credincios exact acolo unde Dumnezeu l-a pus. A fost credincios în câmpul în care Dumnezeu îl așezase. A fost credincios să aibă grijă de oile tatălui său.

În ce ogor te afli acum, și Dumnezeu îți spune: „Doar fii credincios”? Nu mai cere insistent ca Dumnezeu să te promoveze.

Dacă vei fi credincios în ogorul în care te-a chemat, El te va promova la timpul potrivit. Dacă n-ai auzit încă o nouă însărcinare, fii credincios cu cea pe care ți-a dat-o deja.

El a fost credincios în lucrurile obișnuite

În zilele ploioase, când bătea vântul, când vremea era aspră în jurul Betleemului — David era tot acolo. El nu spunea: „Ce muncă plictisitoare! Mi-aș dori să fac altceva.” Chiar și după ce a fost uns ca viitor împărat, a continuat să slujească la oile tatălui său. A fost credincios în lucrurile mărunte, familiare.

El a fost credincios atunci când a fost uitat

Când lumea l-a uitat, când oamenii l-au trecut cu vederea — el știa că Dumnezeu, Tatăl orfanilor, se uita de sus la el, micuțul David, acolo în câmp.

Am învățat să mă închin în sezoanele de anonimat — în acele sezoane de smerire, aparent nesemnificative. Pentru că, iată adevărul: Ceea ce tu crezi că este smerire este, de fapt, pregătirea lui Dumnezeu pentru accelerarea către destinul tău.

Ceea ce simți că este o umilire, este de fapt pregătirea lui Dumnezeu pentru o accelerare către chemarea ta.

David nu știa, dar Dumnezeu îl observa din cer. Îl privea cum avea grijă de oile care nici măcar nu erau ale lui. Și Dumnezeu se uita la integritatea lui.

David… Dumnezeu se uită la tine! La munca ta, la modul în care îți faci treaba — ești integru când nimeni nu te vede? Lucrezi cu toată inima? Îți onorezi superiorii chiar și atunci când te ignoră? Ești credincios în lucrurile obișnuite? Ești credincios în ogor?

El a fost credincios în fața viitorului

Cum poți fi credincios atunci când ți se descoperă viitorul?

Când Samuel i-a șoptit lui David la ureche, în timp ce untdelemnul curgea pe capul lui — istoricul Iosif Flaviu spune că Samuel i-a spus: „Tu vei fi viitorul împărat al lui Israel.”

Ce faci atunci când afli care este viitorul tău, dar el încă nu s-a împlinit? Te mândrești? Spui: „Gata, am terminat cu ogorul, am terminat cu slujirea tatălui meu”?

Dar în același capitol vom vedea — că David s-a întors în același ogor, slujind tatălui său, fraților săi, și chiar lui Saul. A făcut tot ce i s-a cerut. A fost credincios în fața viitorului.

A fost credincios să spună: „Doamne, nădejdea mea este în Tine toată ziua.”