Femeile și lucrarea de învățătură
1 Timotei 2:12
“Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.” 1 Timotei 2:12
Înainte de a intra în detalii tehnice legate de 1 Timotei 2:12, aș vrea să reflectăm puțin asupra rolului convingerilor personale și ce implicații ar trebui să aibă acestea pentru familia lui Dumnezeu. Acest pasaj a devenit un fel de câmp de luptă teologică, cu credincioși pasionați de ambele părți susținând că interpretarea lor este în mod definitiv voia lui Dumnezeu pentru slujire. O astfel de abordare poate deveni rapid combativă. Dar dacă am aborda lucrurile altfel?
Convingerea mea personală este că cei care susțin egalitatea dintre un bărbat și o femeie, Îl iubesc pe Isus și fac parte din familia lui Dumnezeu, la fel cum și cei care susțin că există o complementaritate în roluri între un bărbat și o femeie, Îl iubesc pe Isus și fac parte din familia lui Dumnezeu.
Orice discuție, dezbatere sau retorică care te face să simți că unul dintre aceste grupuri nu aparține familiei lui Dumnezeu, sau care te determină să gândești negativ despre ei, nu este sănătoasă. Sincer, este probabil chiar dăunătoare și un semnal că e nevoie de o verificare a inimii.
Am observat de-a lungul anilor de slujire și studiu teologic că cercurile noastre teologice tind să ne întărească perspectivele deja existente, în loc să ne provoace să creștem și să ne maturizăm în înțelegere. Citim cărți scrise de autori care sunt de acord cu noi, participăm la conferințe unde vorbitorii ne confirmă pozițiile personale și ne împărtășim cu credincioși care agreează aceeași structură teologică. Deși acest lucru nu este în mod inerent dăunător, poate deveni astfel dacă este făcut în izolare. Cu alte cuvinte, poate crea camere de ecou unde punctele de vedere opuse devin tot mai străine și chiar amenințătoare.
Nu lăsa pe nimeni să te convingă că vreunul dintre grupuri nu aparține familiei lui Dumnezeu. Este dezonorant? Da.
Dar este în regulă, pentru că Dumnezeu poate gestiona acest lucru, iar Duhul Sfânt ne poate conduce spre unitate și armonie fără să ne pierdem convingerile. De obicei, apar probleme atunci când începem să gândim în extreme sau în termeni absoluți.
Aceasta este o reamintire blândă de a evita extremele de genul “e fie una, fie alta” atunci când facem teologie, mai ales în domenii complicate și care, din perspectiva triajului teologic, intră în categorii secundare sau terțiare. De asemenea, să nu presupunem că doar pentru că cineva este PENTRU un lucru, este automat ÎMPOTRIVA altuia.
Gândește practic dacă este realist să credem că savanți evlavioși, plini de Duhul, care și-au dedicat viața înțelegerii Scripturii, au ratat pur și simplu ceva evident? Sau că aproape jumătate din interpreții creștini cu gândire profundă de-a lungul istoriei au fost orbi în mod voit față de o învățătură clară? Sau poate că aceste pasaje conțin complexități care nu se potrivesc ușor în sistemele noastre preferate și lasă loc pentru nuanță, dialog și, îndrăznesc să spun, chiar dezacord?
Haideți acum să ne uităm la versetul nostru în contextul în care a fost scris și să încercăm să tragem niște concluzii mai apoi.
1. Contextul cultural din Efes
Se pare că anumite chei pentru interpretarea acestui text se găsesc în contextul istoric, social și cultural al Efesului. Când Timotei a primit această scrisoare, păstorea într-un oraș dominat de cultul zeiței Artemis, cu un templu masiv considerat una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice.
Efes era un centru al gnosticismului, care promova mântuirea prin cunoaștere esoterică și disprețuia lumea materială. Templul era asociat cu un cult de prostituție și alte practici în care femeile aveau un rol central și de autoritate religioasă.
Acest fundal contează enorm. Femeile din biserica efesiană erau probabil convertite recent din păgânism, aducând cu ele obiceiuri și presupuneri culturale care trebuiau corectate.
Unii cercetători sugerează că aceste femei, eliberate prin Hristos, își afirmau libertatea într-un mod care crea haos în închinare și învățătură.
Se pare că Pavel spune: nu participați la practici care creează confuzie despre loialitatea voastră față de Isus. Fiți separați. De asemenea, existau probleme de disciplină și erezii în care se promova ideea că Eva era superioară lui Adam, lucru pe care Pavel îl contrazice în 1 Timotei 2:14.
2. Referințele la creație și semnificația lor
Ce facem cu faptul că imediat după versetul 12, următorul verset face trimitere la Adam și Eva? Nu înseamnă asta că e un argument legat de creație? Să analizăm.
Geneza 1:27-28 arată că Dumnezeu i-a creat pe bărbat și pe femeie după chipul Său și le-a dat amândurora responsabilitatea de a stăpâni creația. Egalitatea lor este clară. În Geneza 2:23, Adam o numește pe femeie “os din oasele mele”, o declarație de egalitate esențială.
Geneza 3:16 conține termenii „dorință” și „va stăpâni”, dar majoritatea savanților biblici afirmă că Geneza 1-2 este modelul normativ, nu Geneza 3 care descrie distorsionarea relațiilor din cauza păcatului.
Totuși avem și femei în conducere în Scriptură
Exemple biblice:
Debora a fost profet și judecător (Judecători 4-5)
Hulda a autentificat Scriptura (2 Regi 22)
Priscila l-a învățat pe Apolo (Fapte 18)
Fivi a fost diaconiță (Romani 16:1-2)
Iunia a fost „de vază între apostoli” (Romani 16:7)
Pavel permite femeilor să se roage și să profețească în biserică (1 Corinteni 11:5), iar în Galateni 3:28 afirmă egalitatea în Hristos.
Cu toate că eu cred în egalitatea dintre un bărbat și o femeie, personal păstrez o poziție complementariană în ceea ce privește poziția femeilor în adunare și cred că rolul de prezbiter/păstor este rezervat bărbaților însă, toate celelalte roluri, inclusiv slujire, predicare și conducere, ar trebui să fie deschise ambelor sexe, sub autoritatea prezbiterilor.
Această poziție respectă tiparul biblic de conducere masculină spirituală, dar permite femeilor să-și exercite darurile date de Dumnezeu. Cred că Duhul Sfânt dă daruri cui vrea, nu în funcție de gen (1 Corinteni 12:11).
- Much Love