Femeile și lucrarea de învățătură
Să prețuim lucrarea femeilor fără să ne compromitem convingerile
Personal cred că pierdem ceva foarte important atunci când nu ascultăm reflecțiile teologice și învățăturile femeilor evlavioase. Este o binecuvântare pentru noi, pentru că avem ocazia să vedem o latură și să luăm în considerare o perspectivă care ar lipsi dacă nu am fi dispuși să învățăm și de la femei în formarea noastră spirituală. Dumnezeu a creat și a înzestrat femeile într-un mod unic, astfel încât ele pot să abordeze un text cu o înțelepciune care este o binecuvântare pentru Biserică iar acest lucru ar trebui prețuit, căutat și acceptat. Îmi dau seama că există multe nuanțe în această discuție, influențate de poziția fiecăruia (complementarism sau egalitarism) dar nu cred că trebuie să fie atât de complicat.
De-a lungul istoriei Bisericii, femeile au jucat roluri esențiale în avansarea Împărăției, de la Priscila, care l-a învățat pe Apolo, la Fivi, diaconița care a livrat cea mai importantă epistolă a lui Pavel către Biserica din Roma, și Iunia, care era bine cunoscută printre apostoli (gramatica greacă sugerează că era una dintre apostoli, nu doar cunoscută de ei), până la învățătoarele contemporane care aduc lumină din Scriptură cu profunzime și înțelepciune. Contribuțiile lor au fost esențiale, nu marginale, pentru misiunea Bisericii și pentru înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu.
Din experiența mea personală, fiind parte dintr-o Biserică Baptistă la vremea aceea, pot spune că cea mai mare influență a avut-o o femeie evlavioasă (era lideră de tineret) care a avut o contribuție majoră în formarea mea spirituală (sunt cel puțin alți câțiva oameni din generația mea care au terminat seminarul teologic în urma îndrumărilor și influenței ei). Ea și-a luat timp să investească în mine, în primul rând învățându-mă valoarea intimității cu Dumnezeu, apoi m-a învățat integritatea, cum să studiez Scripturile și m-a îndrumat înspre o școală teologică. Ea este o femeie a lui Dumnezeu căreia îi voi fi veșnic recunoscător.
Și astăzi mă întreb cât de mult mai bogată ar fi fost educația mea teologică dacă aș fi avut parte de profesoare și cercetătoare în domeniul teologiei. Câte subtilități și nuanțe ale Scripturii aș fi înțeles mai bine? Ce profunzime s-ar fi adăugat în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu prin vocile lor distincte?
Astăzi sunt recunoscător pentru contribuția unor femei precum Priscilla Shirer, Beth Moore, Christine Caine ale căror cărți le citesc cu entuziasm.
Perspectivele lor unice m-au provocat să privesc Scriptura prin lentile diferite, ajutându-mă să înțeleg mai profund caracterul lui Dumnezeu, într-un mod pe care altfel l-aș fi putut pierde.
Trupul lui Hristos funcționează cel mai bine atunci când toți membrii sunt împuterniciți să folosească darurile pe care Dumnezeu li le-a dat. Când limităm cine poate vorbi în viețile noastre doar pe baza genului, riscăm să ne închidem față de vocea lui Dumnezeu, care poate alege și echipa vasele Sale așa cum dorește El. Asta nu înseamnă să renunțăm la convingerile noastre teologice sau să compromitem ceea ce credem că învață Scriptura despre conducerea în Biserică (convingerea mea este că bărbaților li s-a încredințat conducerea bisericească). Mai degrabă, înseamnă să creăm spațiu pentru ca femeile evlavioase să își exercite darurile de învățătură, în timp ce respectăm structurile de conducere pe care le considerăm fidele Bibliei. Cred că singura cale prin care putem trăi și atinge aceste idealuri este prin urmărirea pasionată a blândeții, bunătății, compasiunii, a unei inimi zdrobite și a unei minți smerite care se supune Cuvântului lui Dumnezeu. Teologia smereniei, aceasta este calea de urmat pentru a ajunge la unitate în diversitate.
Când abordăm această temă cu umilință, nu defensiv, cu deschidere, nu cu bariere rigide, creăm un mediu în care atât bărbații, cât și femeile pot înflori în chemările lor. Și, făcând asta, întreaga Biserică beneficiază de întregul spectru de daruri pe care Dumnezeu le-a împărțit în Trupul Său.
Să fim oameni care susțin vocile femeilor evlavioase care învață, nu în ciuda convingerilor noastre teologice, ci tocmai pentru că cea mai profundă convingere a noastră este că Dumnezeu vorbește prin poporul Său, prin toți ai Săi, pentru zidirea Bisericii și înaintarea Împărăției Sale.
- Much Love