Father wounds
Ceea ce mulți bărbați ascund sub diferite fețe
Fiecare om are o poveste. Povestea noastră este călătoria inimii noastre prin această lume și ce am învățat despre noi înșine, despre iubire și validare. Și în această poveste, descoperim rănile pe care le-am suferit.Fiecare om a avut parte de răni. Nimeni nu a scăpat nevătămat. Rănile pot veni de la mame, prieteni, iubite, din diferite trădări… Dar cea mai profundă rană este cea produsă de tată pentru că copilul își caută dragostea și validarea în primul rând în tatăl său.
Iar aceste răni ne transformă mai mult decât ne imaginăm. Prin ele devenim fugari, dependenți, furioși sau obsedați de performanță.Însă vestea bună despre dependențele noastre e că ele nu sunt problema principală. Acestea sunt doar simptome iar noi încercăm să ne anesteziem durerea prin intermediul lor. Dar dacă tratăm rana, multe din acele lucruri devin irelevante.
Dacă vrei să înțelegi puterea rănii provocate de tată și cât de răspândită este aceasta, începe cu simptomele:
În primul rând, ai toate dependențele începând cu pornografia, jocurile de noroc, alcoolul, drogurile, mâncarea,homosexualitatea. Probleme uriașe, uriașe.Apoi, nu știu dacă poți să observi dar bărbații au dificultăți în a fi bărbați.
Apoi ai și toată această frângere interioară și creșterea numărului de sinucideri în rândul bărbaților plus depresia și tulburările de anxietate.
Și mai este și acea armată de bărbați extraordinari care, pur și simplu, simt că dau greș. Simt că nu sunt tați buni. Nu simt că știu ce să facă într-o căsnicie. Nu știu cum să gestioneze o carieră. Și, dacă aduni toate aceste resturi…
Ei bine, totul duce înapoi la o singură problemă: acea rană profundă și adâncă din inima bărbaților cauzată de un tată și la felul greșit în care o gestionăm. Pentru că bărbații sunt faimoși pentru modul prost în care ne gestionăm propria durere, nu-i așa?
Desigur că fiind o sursă de rușine învățăm cum să o ascundem. E o sursă de durere, așa că o anesteziem cu ceva. Facem orice… numai să nu mergem să o vindecăm. Și rezultatul este ceva profund tragic în masculinitatea din lume.
Totuși, mulți bărbați vor recunoaște că au o rană provocată de tată, vor admite că ceva n-a fost în regulă în copilăria lor iar unii chiar pot numi abuzul, abandonul, violența sau respingerea.
Dar a înțelege, la nivel intelectual, că ai o rană provocată de tată sau că ai putea avea una nu este același lucru cu vindecarea și restaurarea. Înțelegerea nu înseamnă vindecare. Claritatea nu înseamnă restaurare. Acestea pot duce spre vindecare și restaurare, dar numai atunci când suntem dispuși să intrăm cu adevărat în acea durere, de obicei cu ajutorul unei persoane grijulii, ca de exemplu un prieten, un frate, un pastor, un consilier, cineva care să ne ajute să parcurgem drumul prin acea rană.
Dar până când un bărbat nu este convins că restaurarea este posibilă, atunci, de ce ar merge acolo?
„Vrei să fac ce? Vrei să redeschid acea durere din viața mea? Vrei să mă întorc în tot acel haos?”
Bărbații trebuie să vadă în contextul vieților altor bărbați că vindecarea este posibilă. Să știi că multe dintre răspunsurile legate de cine am devenit azi se află în povestea trecutului nostru. Relația ta cu tatăl tău te-a format mai mult decât îți dai seama. Și cu cât ai curajul să o privești mai devreme cu onestitate, ce a fost bun și ce n-a fost, cu atât este mai bine pentru toți. Chiar și pentru relația cu tatăl tău.
Ce face o rană provocată de tată?
În primul rând ne deschide către un „duh de orfan.” Isus spune în Ioan 14:18:„Nu vă voi lăsa orfani.” Dacă ai o rană de tată, atunci duhul de orfan este prezent în tine.
Acest duh se manifestă în două moduri:
1. Singurătate – poți fi înconjurat de oameni care te iubesc, dar înăuntrul tău simți mereu că ești pe dinafară, nu parte din ceva.
2. Nevoie – unii dintre noi adunăm oameni în jurul nostru pentru că avem nevoie de o familie. Dar o facem dintr-o rană, nu dintr-un loc sănătos. Asta este un duh de orfan.
În al doilea rând rana de tată pământesc îți blochează privirea către Tatăl Ceresc. Tatăl ceresc este foarte mare, dar tatăl tău pământesc este foarte aproape. Iar dacă rana ta stă între tine și Dumnezeu, îți obturează vederea ca mai apoi să îți distrugă capacitatea de a experimenta afecțiunea lui Dumnezeu
E ca un echinocțiu sufletesc, o eclipsă spirituală care te împiedică să-L vezi pe Tatăl ceresc.
Din această rană apar întregi sisteme filosofice și religioase.
De exemplu ateismul spune: „Nu am un tată.”
Agnosticismul spune: „Poate că am un tată, poate nu. Nu-l caut.”
Deismul spune: „Am un tată, dar e departe. Nu se implică.” E ca tatăl care a plecat din viața cuiva pe când era încă mic.
Așa ajungem să credem că Dumnezeu e la fel. Pentru că, sincer, modul în care Îl vedem pe Dumnezeu este, adesea, o proiecție sau o respingere a tatălui nostru pământesc. Aplicăm imaginea lui asupra Tatălui ceresc.
Islamul este în prezent religia cu cea mai rapidă creștere, pentru că tații lor fac copii, iar tații creștini nu. Viziunea lor despre tată este că el este crud, dur, impune forțat. Este o rană de tată.
Și știți ce e interesant?
Bărbații tind să devină tați în funcție de cum Îl percep pe Dumnezeu Tatăl.Dacă Îl vezi pe Dumnezeu ca pe un tiran, n-o să fii un tată bun.
Liberalii Îl văd pe Dumnezeu ca pe un tată permisiv:
„Îmi cumpără bere, mă lasă să fumez, să fac ce vreau.” Mai degrabă seamănă cu fratele mai mare prostuț, nu cu un tată înțelept.
Unii dintre voi ați avut un astfel de tată – mai degrabă ca un frate mai mare care vă permitea totul, dar nu vă conducea prin viață.
În plus, feminismul vine și spune: „Am fost atât de rănite de bărbați, încât îl vom adora pe Dumnezeu ca mamă.” Asta este o rană profundă de tată.
Rana provocată de tată din pricina lipsei de dragoste și afecțiune este un subiect atât de crucial încât chiar și Fiul lui Dumnezeu a avut parte de ajutor din partea lui Dumnezeu pentru a nu cădea în capcana celui rău. Diavolul se luptă din răsputeri pentru a scoate bărbatul din joc. Ia uitați ce face Tatăl pentru a-și proteja Fiul.
Matei 3:17 spune:
„Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.’”Acesta este glasul Tatălui care vorbește Fiului Său. Ce i-a spus Dumnezeu Fiului Său, ne spune și nouă, copiii Săi.
„Acesta este Fiul Meu” - Identitate
„Pe care-l iubesc” - Afecțiune, protecție, siguranță
„În care Îmi găsesc toată plăcerea” - Aprobarea lui Dumnezeu
to be continued
- Much Love