Durerea lui Pavel și inima lui Dumnezeu

Care este legătura dintre durerea lui Pavel pentru mântuirea Israelului și mișcarea actuală de ucenicizare din Orientul Mijlociu, cum se leagă această mișcare de împlinirea Marii Trimiteri

Photo by Sylvain Brison on Unsplash

Care este legătura dintre durerea lui Pavel pentru mântuirea Israelului și mișcarea actuală de ucenicizare din Orientul Mijlociu, cum se leagă această mișcare de împlinirea Marii Trimiteri

Să încercăm să răspundem la aceste întrebări analizând sentimentele lui Pavel față de Israel și evaluând modul în care lucrarea lui în rândul neamurilor avea ca scop final îndreptarea națiunilor înspre a provoca Israelul la mântuire la sfârșitul acestui veac.

Nu ar fi o exagerare să considerăm Romani 9–11 cel mai important pasaj din Noul Testament pentru înțelegerea conexiunii dintre Israel, Biserică și Marea Trimitere.

„Spun adevărul în Hristos, nu mint, conștiința mea mă mărturisește prin Duhul Sfânt că am o mare întristare și o durere necurmată în inimă. Căci aș fi dorit să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos pentru frații mei, rudele mele trupești.” Romani 9:1-3

Putem vedea intensitatea și importanța pe care poporul Israel le avea pentru apostolul neamurilor prin aceste declarații apăsate de la începutul discursului său pe acest subiect. Pavel nu ar fi putut fi mai clar: „Spun adevărul în Hristos, nu mint, conștiința mea mă mărturisește prin Duhul Sfânt.” Într-o singură afirmație, el accentuează de trei ori că ceea ce urmează să spună nu este doar o emoție sau un sentiment trecător; este ceva autentic, profund și constant—mărturisit chiar de Duhul Sfânt.

Sentimentul lui Pavel în această privință este atât de puternic, încât poate fi comparat doar cu cel al lui Moise în episodul vițelului de aur (Exod 33:32) și cu al lui Isus când a plâns pentru Ierusalim și a mers spre cruce. După ce subliniază importanța celor ce urmează, Pavel declară că simte o „mare întristare” și „durere necurmată în inima lui” din cauza stării actuale a poporului său, Israel. Era profund afectat, de neconsolat, mistuit de durerea pe care o simțea. Când se gândea la starea fraților săi evrei, Pavel era cuprins de o durere fizică, mentală și emoțională constantă și profundă.

Deoarece Pavel Îl indică pe Duhul Sfânt ca martor al său, putem afirma că această durere nu era doar în inima lui, ci și o expresie a inimii lui Dumnezeu Însuși.

Dacă venirea lui Isus ar fi subminat sau schimbat planul lui Dumnezeu pentru Israel, Pavel nu ar fi suferit și nu ar fi fost consumat de o durere neîncetată pentru poporul său. Inima lui Pavel ardea pentru mântuirea Israelului. Aceasta era preocuparea și scopul lui principal ori de câte ori începea o nouă lucrare. În fiecare oraș nou, primul loc în care Pavel alegea să predice evanghelia era sinagoga locală.

Să ne gândim puțin la Pavel ca și apotol al neamurilor…

Înainte de a fi întâlnit de Domnul pe drumul către Damasc, Pavel demonstra un mare zel pentru poporul său: un fariseu zelos, observator al Legii, învățat de marele rabin Gamaliel. Însă după acea întâlnire puternică, zelul lui Pavel s-a transformat într-o durere neîncetată pentru starea Israelului, pentru vălul care încă rămânea peste poporul său, împiedicându-l să vadă nevoia profundă de mântuire.

Cine ar fi putut avea un impact mai mare asupra evreilor decât Pavel? El era omul ideal pentru a fi trimis la Israel. Totuși, dorința lui Dumnezeu era ca Pavel să înțeleagă mai deplin inima Sa. Dumnezeu iubește atât Israelul, cât și neamurile. Alegerea Israelului nu înseamnă respingerea neamurilor; ci este mijlocul ales de Dumnezeu pentru a-Și împlini scopul de a aduce toate națiunile—incluzând Israelul—înapoi în Eden. Și, așa cum apostolul însuși a afirmat într-una dintre epistolele sale, „nebunia lui Dumnezeu este mai superioară înțelepciunii oamenilor,” (1 Corinteni 1:25) astfel că Dumnezeu l-a trimis pe Pavel ca apostol al neamurilor.

Scopul aici nu este de a dezbate sau răspunde disputelor teologice, ci de a încerca să înțelegem inima apostolului și cum se leagă ea de Israel astăzi.

Viața și slujirea lui Pavel au devenit o imagine profetică a pasiunii lui Dumnezeu atât pentru Israel, cât și pentru neamuri. Durerea necurmată pe care Pavel o simțea pentru starea Israelului și dorința sa pentru mântuirea lor nu erau în conflict cu chemarea și misiunea sa către neamuri.

Pavel a îndemnat biserica din Corint să calce pe urmele lui, așa cum și el călca pe urmele lui Hristos. Ambiția noastră ar trebui să fie aceea de a căpăta aceeași inimă ca Isus și apostolul Pavel. Ar trebui să dorim cu ardoare să primim inima lui Dumnezeu pentru Israel și pentru națiuni. Asemenea lui Pavel, ar trebui să fim dispuși să pierdem totul (în cazul lui Moise și al lui Pavel, chiar și propria lor mântuire individuală) pentru ca amândoi și Israelul, și neamurile—să fie mântuiți.

Domnul le-a încredințat urmașilor Săi responsabilitatea de a împlini Marea Trimitere (Matei 28:19). Dumnezeu a trebuit să transforme oameni precum Petru și Pavel pentru ca ei să poată purta povara și dragostea Lui pentru neamuri. În generația noastră, când controversele legate de Israel și de destinul poporului evreu au luat proporții globale, cu ură crescândă și practici antisemite, Biserica are o nevoie urgentă de a fi botezată în inima lui Dumnezeu și de a simți ceea ce El simte pentru poporul Său, Israel.

Trebuie să ne dedicăm rugăciunii și a rumegării profunde asupra Cuvântului, pentru ca Domnul să ne împărtășească durerea Sa, atât pentru Israel, cât și pentru națiunile din jurul lor.

Biserica poartă o povară pentru mântuirea națiunilor și a fost recent trezită în privința misiunii în lumea musulmană. Lucrători au fost trimiși în toate regiunile. Sarcina de a ajunge cu evanghelia Împărăției la toate popoarele, limbile și triburile ar putea fi în sfârșit împlinită în generația noastră. Cu doar cincizeci de ani în urmă, acest lucru părea complet de neimaginat.

Totuși, trebuie să ne amintim povara lui Pavel pentru Israel. Avem o nevoie urgentă de a ne ruga pentru mântuirea Israelului și pentru ca Domnul să pregătească națiunile, în special pe cele care înconjoară Israelul, să îl provoace la gelozie. Este responsabilitatea noastră înaintea Domnului să slujim astfel atât națiunile, cât și Israelul.

Să nu fim găsiți risipind această chemare.

- Much Love