Curăția ca mod de viață

O practică zilnică esențială dar tot mai neglijată

În inima fiecărui creștin există un loc tainic, un sanctuar pe care trebuie să-l pregătim și să îl păstrăm curat pentru Domnul. Acest loc sfânt nu este diferit de Sfânta Sfintelor din templul evreiesc. Până când acest loc nu este curățat, Domnul nu va locui în noi în plinătatea Duhului Său, până când această încăpere nu este curată, nu vom deveni cu adevărat o casă pentru Domnul.

„Și pentru aceasta v-a chemat El prin Evanghelia noastră, ca să dobândiți slava Domnului nostru Isus Hristos” (2 Tes. 2:14).

Domnul ne curățește cu un scop precis, El vrea să-Și aducă poporul în slava Sa. Din dorința de a prezenta Fiului Său o mireasă curată, Tatăl curăță Biserica de păcat. El nu va mai permite relațiilor dintre biserici să continue fără dragoste. Potrivit Scripturii, înainte de revenirea lui Isus, trupul lui Hristos va fi sfânt și fără prihană (Efes. 5:27; Filipeni 2:15; Col. 1:22; 1 Tes. 5:23; Tit 2:14). Printr-un proces continuu de purificare, casa Domnului va reflecta din nou slava lui Dumnezeu.

Pentru a înțelege acest proces de curățire, vom analiza unul dintre cele mai importante momente de restaurare din Biblie, curățirea Templului din vremea domniei regelui Ezechia.

Înainte ca Ezechia să urce pe tron, tatăl său, regele Ahaz, a adus cele mai rele forme de idolatrie în Israel. Ahaz a închis ușile Templului și a persecutat preoții. Pe cei pe care nu i-a ucis, i-a corupt. Fără influența unei preoții sfinte, israeliții l-au urmat pe Ahaz în idolatrie și păcat.

Deși era tânăr când a devenit rege, Ezechia era uns de Dumnezeu pentru a aduce trezire și vindecare peste națiune. În prima lună a domniei sale, „a deschis ușile casei Domnului și le-a reparat” (2 Cron. 29:3). Apoi a sfințit preoția și a început restaurarea Templului. Prioritatea lui era să restaureze închinarea adevărată în poporul sfânt:

„A adus preoții și leviții, i-a adunat în piața de la răsărit și le-a zis: ‘Ascultați-mă, leviților! Sfințiți-vă acum și sfințiți casa Domnului’” (2 Cron. 29:4-5).

Dumnezeu și-a început planul de răscumpărare a națiunii prin sfințirea preoților și curățirea casei Sale.

Ezechia a poruncit preoților să „scoată afară necurăția din locul sfânt” (v. 5). Înainte ca Dumnezeu să Se manifeste în putere, El lucrează mai întâi în sfințenie. El Își curăță casa. Apoi vin semnele vizibile ale restaurării, sufletele mântuite si minunile de necontestat.

Dacă Dumnezeu va atinge orașele noastre cu focul Său, trebuie mai întâi să aprindă acel foc în noi, ca și credincioși. Orice face Dumnezeu în noi va binecuvânta Biserica Sa și va împlini scopul Lui etern în comunitățile noastre.

Ezechia a redeschis și a curățat templul. Deși avea în minte Israelul, el știa că, pentru ca națiunea să fie sfințită, mai întâi preoția trebuia să fie sfințită. Nu a încercat să convingă poporul să se schimbe, ci a reînnoit adevărata închinare. Nu s-a concentrat pe inimile oamenilor, ci pe atragerea inimii lui Dumnezeu.

Așa cum Ezechia a redeschis ușile Templului, și noi trebuie să deschidem zilnic ușa inimilor noastre pentru Domnul. David a scris: „Îl vedeam întotdeauna pe Domnul înaintea mea” (Fapte 2:25). În inima psalmistului era un loc de locuire pentru Domnul.

La fel, în noi există un loc care poate fi deschis sau închis lui Dumnezeu. Nu trebuie să presupunem că, doar pentru că suntem creștini, această poartă este automat deschisă. Isus a stat „la ușă” și a bătut (Apoc. 3:20). Trebuie să alegem să descuiem această ușă și să o deschidem larg pentru Hristos.

Totuși, deschiderea inimii poate fi un lucru înfricoșător. Înseamnă să vorbim cu Dumnezeu și să-L ascultăm fără rețineri. Este una să vorbim sincer cu Domnul, dar este cu totul altceva să Îl lăsăm să ne vorbească fără restricții.

Scopul nostru nu este doar să fim „buni”, ci să Îl vedem pe Dumnezeu și, văzându-L, să facem ceea ce face El. „Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat” (1 Ioan 3:3).

Cu fiecare pas mai aproape de prezența Domnului, El ne va descoperi zone din inimile noastre care trebuie curățate. Să nu ne temem! Când Duhul ne arată păcatul, nu o face pentru a ne condamna, ci pentru a ne curăța.

Cu ceva vreme în urmă m-am pus deoparte pentru a-L căuta pe Domnul. M-am rugat: „Doamne, vreau să Te văd.” Dar, în loc să-mi arate slava Sa, Domnul mi-a arătat păcate ascunse din inima mea. Atunci am spus: „Doamne, nu asta am cerut! Am cerut să Te văd pe Tine, nu pe mine.” Atunci Duhul Sfânt m-a mângâiat și mi-a spus: „Doar cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu.”

La fel, Domnul vrea ca Biserica Sa să Îl vadă. De aceea ne expune ceea ce este necurat în noi. Dacă vrem să umblăm așa cum a umblat Isus, trebuie să ne amintim că El făcea doar ceea ce vedea pe Tatăl făcând (Ioan 5:19). Din puritatea inimii Sale, El L-a văzut pe Dumnezeu și I-a reflectat slava.

Scopul sfințirii preoției și al curățirii casei Domnului este ca noi să fim pregătiți să căutăm și să urmăm călăuzirea lui Dumnezeu pentru orașele noastre și pentru țara noastră. Această unitate nu vine din proiecte comunitare, ci prin bărbați și femei sfințiți, care Îl caută pe Dumnezeu și, în sfințenia prezenței Lui, fac ceea ce văd că face Tatăl.

Această curățire trebuie să devină un mod de viață, dar nu trebuie să dureze o viață întreagă până când El vine să lucreze cu putere în mijlocul nostru. Pentru Ezechia și poporul său, a durat doar opt zile. „Astfel a fost așezată din nou slujba casei Domnului. Și Ezechia și tot poporul s-au bucurat de ceea ce Dumnezeu pregătise pentru ei, căci lucrul s-a întâmplat deodată” (2 Cron. 29:35-36).

Când restaurăm casa lui Dumnezeu și curățăm locul sfânt al inimilor noastre pentru Hristos, El va veni „deodată” în mijlocul nostru.

- Much Love