Cui aparține viața ta?

O viață crucificată, nu autoconservare

Photo by 𝐿𝑖𝑛 𝐾𝑎𝑦 on Unsplash

Cui aparține viața ta?

Dacă sunt sincer cu mine însumi, viața mea deseori aparține unor lucruri și unor oameni diferiți în zile diferite. Adesea mă comport ca și cum viața mea îmi aparține mie însă scopul meu este ca viața mea să-I aparțină pe deplin lui Dumnezeu, în fiecare oră a fiecărei zile. Pentru ca acest lucru să fie adevărat, trebuie să mor față de mine însumi zilnic, luându-mi crucea din nou în fiecare dimineață. Egoismul meu nu a dispărut complet în momentul în care L-am întâlnit pe Isus. Descopăr constant noi zone de egoism în gândurile, inima și viața mea. Slavă Domnului, mă pot pocăi, iar El îmi poate schimba aceste obiceiuri. Așa că mă lupt să fiu mereu în creștere și Îi cer întotdeauna să mă facă mai asemănător cu El.

Unul dintre cele mai comune moduri prin care văd egoismul furând bucuria credincioșilor din biserică astăzi este autoconservarea. Ne gândim constant la protecție, căutăm confort, ne rugăm pentru siguranță. Am citit de curând o statistică a celor de la “Missions Statistics” care m-a adus din nou în fața unei realitatăți crunte. Chiar dacă este realizată în anul 2020 ea reflectă atât de mult lucrurile pe care trupul lui Hristos la scară largă pune valoare:

• În slujire, există 4,19 milioane de lucrători creștini cu normă întreagă, iar 95% dintre ei rămân în lumea creștină.

• Există 900 de biserici pentru fiecare grup de oameni neevanghelizați și 78.000 de creștini evanghelici pentru fiecare astfel de grup.

• Procentul estimat din venitul creștinilor care se îndreaptă spre grupurile neevanghelizate este de doar 0,001% din cei 42 de trilioane de dolari ai acestora.

• Procentul din venit oferit oricărei cauze creștine este estimat la 60%, ceea ce sună bine, până îți dai seama că este aceeași sumă pe care creștinii o cheltuie pe Crăciun doar în America.

• Mai mult, doar 6,4% din donațiile creștine merg spre misiune. Acest procent este aproximativ cât se cheltuie pe programele de slăbit în America.

• În anii recenți, americanii au cheltuit mai mulți bani pe costume de Halloween pentru animalele lor de companie decât suma oferită pentru a duce Evanghelia la cei neevanghelizați.

Aceste statistici nu ar trebui doar să ne îngrozească, ele ar trebui să ne schimbe. Nu este vorba doar despre unde trăim sau cum ne cheltuim banii, ci despre atitudinea inimii noastre atunci când vine vorba pentru cine trăim .

Când privim la Scriptură, vedem că fiecare dintre ucenici și eroii credinței din Evrei 11 au făcut exact opusul prioritizării propriei siguranțe și a confortului, de obicei, până la punctul martirajului. Testul constant a ceea ce înseamnă să fii ucenic al lui Isus este lepădarea față de sine.

Cred că autoconservarea poate fi redusă la naturalism metafizic (rămâi cu mine). În adâncul nostru, avem această convingere subconștientă că lumea naturală din fața noastră este singurul lucru care există, probabil ca rezultat al unei frici ascunse că așa ar fi. Naturalismul metafizic se poate strecura în inimile noastre fără ca măcar să ne dăm seama. Dacă ne analizăm sincer, cred că am putea recunoaște că anumite comportamente de supraviețuire indică înapoi spre o credință ascunsă că lumea temporară, naturală, este mai de încredere decât promisiunile lui Dumnezeu.

Desigur, Dumnezeu este foarte prezent în lumea naturală pentru că El a creat-o, dar tocmai de aceea El este transcendent și superior față de ea. Lumea naturală ar trebui să ne îndrepte spre El, nu să ne îndepărteze de El.

Viața noastră pe pământ este ca un abur, care se arată puțintel iar apoi piere. (Iacov 4:14). Îmbătrânim chiar în timp ce tastez aceste cuvinte. Putem economisi toată energia vieții noastre încercând să o conservăm, dar trupurile noastre tot vor muri. Natura ne îndeamnă să ne protejăm, hrănim, îmbrăcăm și să ne adăpostim, dar dacă ascultăm doar lumea naturală, aceste clipe de viață este tot ce vom avea.

În anii ’60, psihologul Walter Mischel a condus un experiment celebru la Stanford, numit „Experimentul cu bezelele”. Copiii aveau opțiunea să primească o recompensă imediată sau două recompense dacă așteptaupuțină vreme. Cei care au rezistat tentației de a lua prima bezea au demonstrat ulterior succes în multe alte domenii datorită capacității lor de a amâna satisfacția imediată.

Dacă chiar credem că ceea ce este promis și ceea ce vine este mai bun decât orice am putea obține aici și acum, „recompensele” acestei lumi devin neatractive. Ele își pierd puterea asupra deciziilor noastre, pe măsură ce dorința de satisfacție instantanee este controlată.

Dacă nu crezi cu adevărat în veșnicie, vei încerca mereu să îți păstrezi viața naturală, pentru că vei crede că este tot ce ai. Dar cu cât ai o viziune mai înaltă a împărăției eterne, cu atât vei prețui mai puțin viața ta de acum și o vei folosi într-un mod complet diferit.

Așadar, cât de des te gândești la veșnicie?

O dată pe an? Doar când moare cineva? Sau în fiecare zi, ca fiind centrul deciziilor tale despre cum îți folosești timpul?

Am fost creați să ne cheltuim viața, nu să o conservăm.

„Dacă îți vei vărsa sufletul pentru cel flămând și vei sătura dorința celui nenorocit, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar întunecimea ta va fi ca ziua în amiază. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul în locuri uscate și îți va întări oasele; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58:10-11)

Vedem aici că, în ochii cerului, cheltuirea noastră este ceea ce ne dă viață. Lumea ne spune că o viață împlinită este obținută prin prioritizarea plăcerii, prin ceea ce luăm pentru noi înșine. Dar când evităm să ne cheltuim viațapentry cei din jur, ne minimalizăm singuri capacitatea de a străluci în întuneric, de a primi călăuzirea Lui, de a fi împliniți, de a avea putere.

Dar când ne cheltuim viața pentru ceea ce contează pentru El, El transformă întunericul nostru într-o lumină puternică. El nu doar că ne poartă de grijă, ci face ca viața noastră să strălucească.

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate acestea vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

- Much Love