Cântecele Robului lui Dumnezeu
Unul dintre cele mai profunde cântece scrise vreodată
Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus.
După cum pentru mulți a fost o pricină de groază atît de schimonosită Îi era fața, și atît de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor
tot așa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împărații vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, și vor auzi ce nu mai auziseră. Isaia 52:13-15
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr’un pămînt uscat. N’avea nici frumuseță, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n’avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obijnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața dela El, și noi nu L-am băgat în seamă.
Cînd a fost chinuit și asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință … Dar, dupăce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînță de urmași, va trăi multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mînile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. Isaia 53:2-3; 7; 10-12
De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuș la moarte, și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora și S’a rugat pentru cei vinovați.
Din cerul cel mai înalt și până în cele mai adânci părți ale iadului, și înapoi, a călătorit Domnul nostru triumfător. Călătoria Lui L-a condus prin respingere totală, durere extremă, lovit de Dumnezeu și de oameni, chipul Lui desfigurat mai mult decât al oricărui om. Acest ultim cântec al Robului urmărește povestea răscumpărării și călătoria spirituală a Slăvitului nostru Mesia care suferă în locul nostru.
În ultimele trei cânturi ale Robului, am subliniat importanța de a ne identifica cu Domnul nostru prin suferințele noastre și de a folosi aceste suferințe pentru a aduce libertate altora, fie prin mijlocire sau sfat înțelept, fie chiar printr-un pahar de apă rece. În acest ultim cântec al Robului în suferință, vrem să accentuăm biruința suferinței și rodul pe care Mesia, îl va culege prin suferințele Sale.
Nu există niciun merit în simpla suferință. În Împărăția ce va veni se spune că “Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor; nu va mai fi moarte, nici întristare, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21:4
Din fericire, plinătatea viitoare a Împărăției lui Dumnezeu nu va avea suferință. Totuși, avem multe de câștigat prin disponibilitatea noastră de a suferi atunci când slujim durerilor omenirii, în general, și specific Israelului, în această epocă.
Zdrobit, rănit, obișnuit cu durerea, asuprit, chinuit, tăcut în fața acuzației, respins, disprețuit: Isus a purtat totul. Și care va fi răsplata Lui pentru toate acestea? Pentru că, în acest ultim cântec al Robului, biruința și răsplătirile se ridică glorios din praful suferinței și al morții. Scriptura spune: “Va vedea sămânța Lui” — adică ceea ce a venit din El va trăi, va merge mai departe și va fi asemenea Lui! Aceasta este Comunitatea lui Israel, atât iudeul credincios, cât și neamul credincios, împreună ca un om nou. “Va vedea rodul muncii sufletului Său și Se va sătura.” Ce vede El? Vede familia pe care Și-a răscumpărat-o pentru Sine; vede Mireasa Sa, vede tot ce a îndurat și a dorit! Împărații vor închide gura când vor vedea cât de completă și veșnică este biruința Lui. Triumful Lui va fi văzut de întreaga lume!
Ca oameni ai Lui, de la sfârșitul vremurilor, suntem chemați să stăm alături de Dumnezeu în timp ce El adună Israelul și pe toți cei aleși să fie ai Săi. Ca să facem aceasta, se pare că și noi vom fi zdrobiți, răniți, obișnuiți cu durerea, asupriți și chinuiți, pentru că natura lumii și natura misiunii nu s-au schimbat. “Robul nu este mai mare decât Stăpânul său.” Din punct de vedere biblic, problema Israelului este problema spirituală principală de la sfârșitul vremurilor. Și, deși ne concentrăm pe Marea Trimitere, invitația lui Dumnezeu către toată omenirea, trebuie de asemenea să ne concentrăm pe inima lui Dumnezeu de a răscumpăra Israelul. Apostolul Pavel spune că Israelul a fost orbit temporar pentru ca plinătatea neamurilor să poată intra, și el mai spune că mântuirea lor finală va fi viață din morți.
Pavel spune apoi că este locul neamurilor să provoace Israelul la gelozie, arătându-le Evanghelia harului. Nouă ni s-a dat să înțelegem marele har și plan al lui Dumnezeu și să stăm alături de El, și să fim mâna Lui pentru a aduna plinătatea moștenirii Sale. Cât de mult a dorit El să adune Ierusalimul și ei nu au vrut!
Când iubești pe cineva cu adevărat, suferința lui devine suferința ta. Suferă Dumnezeu? Partea de ispășire a suferinței lui Isus s-a încheiat, slavă Domnului, dar intrarea în plinătatea moștenirii Sale este încă de împlinit în istoria omenirii. A aștepta cu o asemenea dragoste și dorință are în sine un aspect de suferință. În filmul “Ultimul Mohican”, personajul Hawkeye este despărțit de iubita sa, iar cântecul “No Matter Where You Go I Will Find You” surprinde pasiunea lui pentru ea. Dumnezeu dorește să mântuiască toate popoarele, dar nu a uitat de Israel și Se întoarce să o găsească și să o adune de bunăvoie ca a Lui.
Așa că, orice am ajunge să suferim pentru Numele Lui și pentru scopurile Lui va fi puțin în comparație cu ceea ce El va moșteni și ceea ce vom moșteni noi. Căci și noi avem o moștenire, și aceasta este un legământ veșnic de Mireasă cu Făcătorul și Domnul nostru. El ne moștenește pe noi, și noi Îl moștenim pe El.
Isus a pus înainte suferința Sa în istoria omenirii ca să poată culege toate gloriile biruinței Sale la final. Dumnezeu spune: “Îi voi da partea Lui între cei mari, și va împărți prada cu cei puternici pentru că Și-a vărsat sufletul până la moarte, și a fost socotit între cei fărădelege și a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei fărădelege.” Observați aceste aspecte: vărsarea sufletului, identificarea cu păcătoșii, purtarea a ceea ce îi despărțea de Dumnezeu și mijlocirea pentru ei în starea lor căzută.
Acestea sunt lucrurile pe care Biserica, la sfârșitul vremurilor, va fi chemată să le facă pentru Israel. Ne vom vărsa sufletele, vom sta alături de cei înstrăinați de Dumnezeu pentru ca ei să audă și să fie aduși la Mesia lor, și vom răbda nu doar respingerea lor față de Mesia, ci și disprețul lor față de noi ca vestitori ai Lui. Nu putem ispăși păcatele lor, aceasta a fost deja realizată dar trebuie să stăm și să-i chemăm înapoi la Dumnezeu. Trebuie să mijlocim pentru ei în timp ce Dumnezeu Se pregătește să-i adune la pieptul Său.
Aceasta este o suferință glorioasă, atât de aproape de linia de sosire a acestei epoci încât totul pălește în comparație. Domnul nostru este atât de aproape de biruința Sa, atât de aproape de a moșteni ceea ce-I satisface sufletul. Cum să nu ne dăm pe noi înșine unei cauze atât de vrednice și unei biruințe de neprețuit? Biruința ne așteaptă. O clipă de suferință este atât de mică în comparație cu ceea ce avem de oferit Lui.
- Much Love