4 motive principale pentru care nu cred în răpire înainte de necaz
Escatologie pentru ochișori micuți
Având în vedere că în curând o să susținem o conferință pe tema vremurilor din urmă (conferința Maranatha 20-22 martie cu Joel Richardson), un subiect total neglijat de Biserică în aceste vremuri, o să postez câteva din notițele mele de studiu. Sooooo, patru motive pentru care nu cred în răpire înainte de necaz:
1. Primul motiv pentru care nu cred în pretribulaționism, (răpire înainte de necaz) este faptul că acest lucru nu se regăsește în Scriptură. Acesta este cel mai important motiv. Acum, poți interfera cu mai multe pasaje din Scriptură în urma cărora poți să tragi concluzii, având în vedere că pasajele respective reprezintă umbre, metafore sau tipologii ale unor lucruri viitoare.
De exemplu: Noe - El a urcat în corabie și astfel a scăpat de judecată. Sau Enoh, care a fost în vremea lui Noe, a fost răpit la cer de către Dumnezeu.
Există deci aceste metafore folosite pentru a justifica această învățătură însă nu există nici măcar un singur verset în Scriptură care să afirme o răpire înainte de aceste zile de necaz. Nu există vreun verset care să vorbească specific despre acest lucru. Lucru încurajator este faptul că există doar 4 pasaje scurte în întreaga Biblie care vorbesc în mod explicit despre răpire. O să le menționez iar apoi puteți să le citiți singuri.
Matei 24:29-31 - Domnul Isus spune așa: După acele zile de necaz, zile menționate specific între versetele 15-31, El îi adună pe sfinți. Este cea mai simplă narativă dată de Domnul Isus. El nu a spus că înainte de necazul acelor zile sfinții vor fi luați și vor scăpa astfel de necazul cel mare.
De fapt, o dată ce studiem ceea ce se întâmplă în Matei 24, vedem implicarea, participarea Bisericii peste tot în acel pasaj în timp ce Domnul Isus explică clar rolul trupului lui Cristos în timp ce aceste presiuni vin asupra întregului pământ.
Cel de-al doilea pasaj este în 2 Tesaloniceni 2:1-3 unde Apostolul Pavel spune așa: hey tesalonicenilor, voi nu aveți nevoie să vă mai scriu despre asta deoarece deja v-am spus, explicat aceste lucruri când am fost în mijlocul vostru, faptul că Ziua Domnului (se referă la venirea Domnului Isus și strângerea noastră laolaltă cu El - El pune aceste evenimente împreună ca și unul singur), acea zi specifică, nu va veni până când nu va fi o mare cădere de la credință (apostazie), care are loc înainte,dar și că omul păcatului, nelegiuirii, fărădelegii, fiul pierzării va fi descoperit prima dată. Ceea ce spune Pavel aici este faptul că, pentru ca acea Zi a Domnului să aibe loc, el o numește Ziua Domnului, venirea Domnului nostru și strângerea noastră laolaltă - menționează 3 termeni - Ziua Domnului, venirea Domnului și strângerea noastră laolaltă - acea zi este o o perioadă scurtă, Ziua Domnului, nu este ceva ce se întinde pe o perioadă de ani de zile.
Apoi spune că această zi nu va veni înainte de a fi o mare apostazie, cădere de la credință si ca fiul pierzării care este Anticrist să fie descoperit. Acest fiu al pierzării este o figură marcantă în escatologia biblică, iar el va fi motivul pentru care are loc această cădere de la credință a multora și de asemenea, motivul tulburărilor care au loc în generația revenirii Domnului Isus. Pavel scrie unei Biserici și le spune fraților, voi trebuie să vă pregătiți pentru ziua Domnului, dar venirea Lui nu va avea loc până când… doar după aceea se va întâmpla. Cu alte cuvinte fiți pregătiți pentru a îndura acele zile. De aceea nu ne surprinde de ce în primul capitol al aceleiași epistole el îi încurajează pe sfinții din Tesalonic spunându-le că este conștient că ei trec prin tot felul de încercări dar încercările voastre se vor sfârși în ziua în care El vine pe nori, nu într-o răpire secretă înainte de necaz ci cu flăcări de foc ca să facă ce? Ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului Isus Cristos. Pavel spune că ziua eliberării noastre va veni în Ziua când El va veni cu flăcări de foc.
Al treilea pasaj este 1 Corinteni 15:50-52. În acest pasaj se explică învierea trupurilor noastre muritoare la sfârșitul vremurilor când El se reîntoarce. Noi vom fi înghițiți în imortalitate, carnea noastră păcătoasă va fi înghițită de acest trup de slavă atunci când El revine. Și Pavel spune că atunci noi vom fi transformați, într-o clipită la cea din urmă trâmbiță. Acum, dacă ați studiat trâmbițele în escatologia biblică, atunci știți faptul că sunt o serie de trâmbițe în acest scenariu al vremurilor din urmă iar Pavel spune că noi vom primi un trup de slavă la sfârșitul acestor trâmbițe, la ultima trâmbiță.
Când va suna ultima trâmbiță? Nu e așa de important să știi când va suna ci mai degrabă, care este ultima trâmbiță (Yom Teruah). Când comparăm acest lucru cu 1 Tesaloniceni 4 și Matei 24 realizăm că și Domnul Isus și de asemenea Pavel vorbesc despre o trâmbiță care va suna în ziua răpirii sfinților.
Matei 24:31 - trâmbiță răsunătoare
1 Tesaloniceni 4:16 - trâmbița lui Dumnezeu
În Matei 24 ni se spune că acest lucru va avea loc după acele zile de necaz iar în 2 Tesaloniceni 2 ni se spune că acest eveniment va avea loc după ce va avea loc o mare lepădare de credință și faptul că Anticrist va fi dezvăluit iar apoi mai știm că acest lucru va avea loc după toate celelalte trâmbițe, la cea din urmă trâmbiță.
Ultimul pasaj, al patrulea se află în 1 Tesaloniceni 4:13-17.
Pavel se adresează comunității din Tesalonic și le explică acest lucru în felul acesta: fraților cei care au murit, care sunt îngropați în aceste momente, în ziua în care Domnul va reveni, se va auzi un sunet puternic de trâmbiță și aceștia, cei morți în Cristos vor învia primii iar apoi, noi toți cei care suntem vii la venirea Domnului, ne vom întâlni cu aceștia, vom fi răpiți împreună cu ei, atunci când Domnul va aduce împreună pe cei vii și cei morți, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, ca să fim întotdeauna cu El. Din nou, pune această reuniune a sfinților la sfârșitul lucrurilor. Pavel dă aici un detaliu, învierea morților în Domnul care este un eveniment care vorbește despre sfârșit în sine. Deci, după acele zile de necaz, după căderea de la credință, după descoperirea fiului pierzării, după toate celelalte trâmbițe iar la cea din urmă trâmbiță, după învierea morților.
Acestea sunt singurele 4 pasaje din întreaga Biblie care vorbesc în mod explicit despre răpire. Apoi mai sunt câteva pasaje care vorbesc despre lucruri care sunt în conexiune cu acest subiect al răpirii însă niciunul dintre pasaje nu vorbesc deschis specific despre răpire.
Acesta e un lucru încurajant deoarece nu este necesar să studiezi 100 de pasaje ci doar 4 pasaje iar acestea sunt foarte clare și foarte explicite.
De aceea spun ca răpirea înainte de necaz nu există în Scripturi. Poți să interpretezi, să afirmi că implicit datorită altor pasaje, ai putea înțelege acest lucru dar în text nu vei găsi explicit acest lucru.
2. Al doilea motiv pentru care nu cred în răpire înainte de necazul cel mare este faptul că acest lucru nu a fost consemnat în istoria Bisericii.
Prima dată când cineva a început să vorbească altceva decât toată istoria Bisericii de 2000 de ani, a fost în 1830, după ce în anul 1857 John Darby a spus că el a venit cu această teorie cu 30 ani înainte (1827).
A mai fost o femeie Margaret MacDonald din Glasgow Scoția, care a afirmat că ea a venit prima dată cu această teorie, în urma unui vis, o întâlnire cu Domnul, pe care mai apoi l-a scris jos, l-a împărtășit comunității iar această comunitate l-a răspândit mai departe. Acum liderii din Anglia și Scoția acelor vremuri au auzit această învățătură și au combătut-o ca fiind nebiblică. Ea nu s-a contrazis cu aceștia, doar a mărturisit că în visul ei sfinții erau păziți de ziua necazului.
De aici lucrurile au început să ia amploare, cu toate că la început liderii au combătut această teorie. john Darby împreună cu C. I Scofield au preluat-o și deoarece erau două personalități cu influență în lumea teologică de atunci, au răspândit-o mai ales printr-o traducere a Bibliei numită Scofield Study Bible care a devenit cea mai populară traducere a Bibliei, sau Biblie de studiu din acea generație, până aproape de generația noastră. Așa s-a răspândit această învățătură.
O a doua scriere care a influențat major generațiile este acest roman de ficțiune numit Left Behind series. Left Behind a fost vândut în milioane de exemplare, s-au făcut mai apoi filme pe baza acestei serii, însă din nefericire a răspândit o învățătură nebiblică cu privire la vremurile din urmă.
Totuși, înainte de 1830 nu prea este nici măcar un singur exemplu de om care a învățat, a predicat, a argumentat pe tema acest subiect diferit de învățătura prezentată mai sus. Lucrurile au fost atât de clare pe acest subiect.
Biblia este autoritatea supremă, nu istoria Bisericii însă este foarte important să înțelegem că de-a lungul istoriei nu a existat această teorie care chiar este o învățătură eronată din perspectiva mea. Învățătura aceasta se opune chiar motivului pentru care Domnul a vorbit despre vremurile din urmă și anume, pregătirea Bisericii pentru acele zile de necaz. Această învățătură mai degrabă pregătește Biserica pentru lepădarea de credință care va avea loc în vremurile din urmă.
3. Al treilea motiv pentru care nu cred în răpirea sfinților înainte de necaz este faptul că această învățătură este răspândită predominant în Biserica din partea de vest a lumii. Iar Biserica din vest care promovează o evanghelie a harului ieftin, a confortului, a iertării fără pocăință etc trăiește într-o bulă a ei, îndepărtându-se de adevărul revelat în Scripturi. Majoritatea Bisericii la nivel global deja trăiește o formă de necaz. Nu este necazul cel mare propovăduit de apostoli și de Domnul Isus însă în China, India, Coreea de Nord, Orientul Mijlociu, Africa sfinții sunt sub asediu. Învățătura aceasta se potrivește lumii vestice însă nu și țărilor în care deja persecuția este în floare de multă vreme.
Corrie Ten Boom - în 1974 după ce a supraviețuit holocaustului, o femeie care a îndurat o persecuție inimaginabilă. Cred că și-a câștigat un drept să vorbească:
“Sunt unii printre noi care învață pe alții că nu va fi nici un necaz, faptul că sfinții vor putea să scape de aceste lucruri. Aceștia sunt învățătorii mincinoși despre care Domnul Isus ne avertiza, că se vor ridica în vremurile din urmă. Majoritatea dintre ei au puțină cunoștință despre ceea ce deja se întâmplă pe întreg pământul. Am fost în țări în care sfinții deja suferă o persecuție teribilă. În China creștinilor li se spune de învățătorii americani, “nu vă faceți griji, înainte să vină necazul veți fi răpiți după care va fi o persecuție teribilă. Milioane de creștini au fost torturați până la moarte. Mai târziu am auzit un episcop din China care, cu durer, a spus: Am falimentat. Ar fi trebuit să îi întărim pe sfinți în fața persecuției mai degrabă decât să le dăm speranța falsă ca Isus va veni înaintea acestor persecuții. Spunți-le oamenilor despre cum să fie puternici în vremuri de persecuție, cum să stăm drepți și să nu cădem.” Corrie Ten Boom 1974
4. Nu îl găsim pe Domnul Isus să vorbească despre așa ceva (despre acest escapism) în avertizările date cu privire la aceste vremuri.
Focalizarea Domnului Isus, atunci când a vorbit despre aceste vremuri, a fost despre a nu te lăsa înșelat, despre a veghea și a te ruga, despre pregătirea de a îndura persecuția. Indiferent care este învățătura pe care o îmbrățișezi, dacă aceasta nu te duce pe genunchi și într-un spirit de veghere, ori învâțătură este eronată și deci nu va avea capacitatea să facă acest lucru, ori ai nevoie de transformare în inimă.
- Much Love